Credeam ca n-am sa rezist singur in camp, iar acum nu ma vad facand altceva. Abia astept sa ies din casa si sa ma intorc seara flamand. Si mi-e asa mila de fiecare gaza pe care o strivesc. Uneori le supar ca sunt neindemanatic. Iar fumul de fag, ah ce atmosfera... In stup miroase a paine coapta cand fagurii sunt plini cu miere si pasture. Greutatea ramelor dupa cules, stropii de polen, fagurii claditi din rama in rama, greierii seara si focul de tabara noaptea. E o minune. Poti trai viata ca si cum fiecare moment e o minune. Dupa atatea tristeti, e ca o nastere din nou. Inveti rabdarea. Sa misti ramele incet, sa le intorci pe partea cealalta. Inveti respectul fata de regina, inveti munca in echipa, si de ce nu, inveti da la cea mai avansata "societate".
 |
| Somewhere over the rainbow |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu