Autoportret

La casa parintilor am fost incurajat sa dorm mult si sa ma trezesc tarziu, ca noaptea-i lunga iarna si viata e frumoasa vara. Iar tata zicea, pai daca la casa parinteasca dormeam cat voiam si mancam cas cu ceapa verde, de ce sa nu o duca si ei bine, ca doar are tacso ce le pune pe masa. Mama il certa, ca ne incurajeaza lenevia. Lasa papusica mea draga, ca o sa le vina lor timpul sa munceasca, ii raspundea Tata. Cand ma uit la mama imi dau seama cat de frumos pot fi. Cand ma uit la tata imi dau seama cat de fericit pot fi. Mama visa sa conduca motociclete si se lauda cu prietenii ei doctori conferentiari din America. Tata era fericit cu meseria de tamplar si cu faptul ca-l asteaptau copiii acasa. Se mai lauda ca in timpul serviciului, cavaler fiind, ii aduce sora-sa si mama-sa mancare calda in pauze. Mama stia toate poeziile si avea talent la desen. Tata facea calcule si ne ajuta la problemele de geometrie. Mama, un spirit reflexiv si critic, cu un dar oratoric demn de marii povestitori. Tata abia se exprima in public. Mama cu o copilarie grea si nefericita. Tata mereu isi elogiaza copilaria intorcandu-se ca la un timp mitic. Dintre aceste forte, una inclinata spre simbolistica mortii si spre complexitatea lumii, alta spre viata si spre simplitatea traiului, din aceste forte antagonice, mostenite de la ai mei,  am iesit eu cu bune si cu rele. Din aceasta alchimie de rataciri si regasiri, eu am ales sa traiesc dupa filozofia Tatalui meu..