Scrisori

  Bunule Edu , vizita ta e o sărbătoare, asa ca trebuie celebrata cum se cuvine, cu un vin vechi de mai bine de 10 ani. 

Am rămas pe hotar, adică in acel loc undeva între doua lumi. Nici in cer, nici pe pământ. Cu picioarele intr-o țara, dar cu gândul pe mare. La granița. Ca Vameșii si păcătoșii. Sa jucam barbut cu destinul. Sa aruncam zarurile si sa trântim de masa paharul gol. Vama rămâne locul ăla nedefinit. Te întorci in el venind de pe mare. Rămâi pentru o noapte. Ca intr-o gara. Și pleci mai departe. Suntem aici, adică nici pe Facebook nici pe TiK-Tok. Suntem bătrâni...

Și totuși, simt ca ceva a rămas nespus. Ca viața e in fata noastră, ca ne aparține. Ca povestea și-a găsit povestitorul, l-a șlefuit puțin, l-a trecut prin viața ca sa ii dea greutate, sa nu mai fie doar un sentiment de cucerit june cu plete in vant și parul pubian rosu. Sa renunțam la pudoarea stilistica. Sa folosim cuvintele așa cum vrem, căci nu mai sunt doar niște accesorii, ci trăiri scrise cu sânge, cu ani, poate cu prea multe lecții pe pielea noastră. Da, viața rămâne fantastic de interesantă. Poveștile par încâlcite după gustul nostru, neîmblânzit. Am vrut sa cunoaștem binele si răul. 

Sunt in momentul, Bunule Edu, in care simt ca nu am spus tot. In care nu am iubit tot. Am senzatia aia de fierbere ca un cal de cursa înainte sa apeși trăgaciul. Nelinistea aia creatoare. Nerăbdarea de a te întâlni la granița ideilor, unde începe viața. Ceva trebuie sa ardă. Ceva ce s-a consumat poate intr-o alta lume. Și a carei presimțire te urmărește ca o unda de soc. Sa fie doar o presimțire a unui vis ce a fost? Sa fie viitorul atât de luminos? Atât de plin de speranțe, de iubire,  încât sa nu-mi vina a crede? E ciudat. Căci abia ce am descoperit acest sentiment ca pe un miros adus de vant.

Da, viața nu poate sa greșească. Sunt tot mai sigur de asta. Ca noi ne mai fracturam un an, sau doi, pana la urma își va urma curgerea fireasca. Șuvoiul interior e mult prea puternic ca sa nu sape un curs așa cum ii place, pe hotar. Instinctul. Pasiunea. Umbra. Nu sunt mai puțin adevărate. Sunt linii de forța. Destin.  E frumos sa te prinzi cu cineva pentru un dans, și la finalul melodiei, vrăjit de ritm, sa va treziti bătrâi. Vama nu e locul celor învinși. Ci un loc plin de speranțe!