Tu

    (Canon)

Tu ai in tine, ascunse bine 

niște cuvinte, (ne-cuvinte)

pe care încă, încă... 

nu le cunosti, (re-cunoști). 

Dacă am sa te învăț, cum sa spui 

cum sa inchizi ochii  (cu palmele) 

cum se zice, cum se cânta, (roagă) 

in limba păsărilor, și a florilor  

pe limba florilor, și a păsărilor 

acele cuvinte, (ne-cuvinte) 

sau in orice alta limba (frumoasa), 

o sa te îndrăgostești de mine (de tine?).  

O sa ma confunzi apoi cu dragostea?

O sa ma confuzi apoi cu păsările? 

Cu cerul. Cu viața. O sa fii geloasa!

O sa ma vrei doar pentru tine! 

Ai sa plângi și ai sa razi plângând. 

Apoi o sa imi reproșezi, (ca simți)

ca mai bine nu, (mai bine) nu

ai fi invatat, (ai fi trăit, ai fi simțit)

niciodată acele cuvinte, (ne-cuvinte).

Ca acum blestemi in loc sa Cânți, (sa Cânți) .

Fără sa știi ca eu sunt doar mediul, (oglinda) 

prin care vezi in mine ce e rau (si ce e bine)

Căci nu de mine,  Ci de viața, de păsări

De flori, trebuia sa te îndrăgostești tu .