E atât de senina ziua de mâine
ca aproape nu ii înțeleg umbrele.
Stau in brațele propriei bunătăți
Pana îmi integrez dușmanul.
Mi-e frate de sânge Lupul,
Dar mai aproape mi-e Crucea.
Iartă-ma pentru tot si toate
dar mai ales pentru Adevarul
Care te judeca și care te acuza
de fapta grea ce-o poarta fiecare.
Trebuia sa fie cineva in locul tau
ca sa pricep taina iertării și iubirii
necondiționate, fără resentimente.
Iar tu, prietene, joci rolul cel mai greu
Atât te rog, nu fa exces de zel!…
Foarte tare!
RăspundețiȘtergereMa duce gandul ca e o Oda pt Isus, se la versul "(Adevarul) care te judeca si care te acuza".
Incheierea e super, Ai facut o mestecatura in interior, de-ai sucit si organe si simtaminte si pacate si taina iertarii...ne place!
Taina iertării. In jurul acestui gând am construit vers cu vers. Ma bucur la pătrat de validarea ta. Ca sentimentul e real.
RăspundețiȘtergereDe Craciun privesc pe fereastra
RăspundețiȘtergereLa copaci, și cerul roz, de seara;
Ma învârtesc intr-o trăire cât o lume--
Inalta, adâncă, și lunga...
Plina de înălțări
Si coborâri,
Reântoarceri
Si reveniri...
Ca o Toccata in Re minor.
RăspundețiȘtergere