Wow, ce ma bucur :) Si mie îmi place. Îl ascult de mai multe ori. Duce puțin cu Chopin. Si exprima bine acea stare prin care cuvintele sunt prea puțin.
Acei nori sunt stângăciile și îndoielile mele. Voiam sa ii pun titlu de “cântecel imperfect” dar m-am gândit ca și imperfectul e perfect. Am ales ceva generic din seria “Nostalgia”.
Elogiu, impropriu spus, căci nu face elogiul distrugerii. Mai mult alinare. Ca in mijlocul nebuniei, intr-o casa de pe o strada din Bucuresri, exista pace…
Atunci când se vor ridica și vor întreba “de ce”, atâta suferinta, iată ca aici, in 32 de m2 exista dragoste, liniște, si pace. Asta am simțit. Și nu cred ca as mai putea reproduce acest cântec iar.
Ma refeream specific la cel cu voce, la chitara, dar amandoua imi plac, si imi inspira pacea. Ma relaxeaza, ca citesc de noroiul asta din Ucraina si apoi ascult asta. Si imi place si peisajul ca-mi aduce aminte de Romania si copilarie, cand nu stiam de toate mizeriile din lume.
La cel cu voce ai o intonatie aparte la "dor," ceea ce inteleg, ca dor e ceva "iconic."
Sa mai faci!🤗
PS. Am apasat ceva gresit si am vazut cum sa pun emoji aici :)))
La cel cu voce? Sunt amândouă in aceesi nota și gând. Dar pentru mine asta la harpa e special. E primul cântec la harpa. Și a fost ceva aproape necontrolat. Degetele s-au dus acolo unde trebuie. Iar când mai auzi o ezitare, un mic dezacord, e datorită îndoielilor.
Știi cum e cu inspirația. E nevoie de mult timp. Foarte mult timp gol pe care sa îl umpli cu trăiri.
Asa si eu. Taking my time. Nu ma simt bine sa fac ceva sub presiune. Am impresia ca nu fac nimic bun asa. Dar se mai intampla cateodata sa iasa ceva si sub o anumita presiune, arta zic.
Cu toate vestile astea de razboi, chiar ca muzica asta raw e binevenita, e o evadare--"breath of fresh air..."
RăspundețiȘtergereCe război? Unde? In anul 33 am căzut la Pace. Cu mine și cu Lumea…
RăspundețiȘtergereTu stii ca arta nu este o forma de "denial," ci una de adevar. Apreciez ca tu te opresti la ceea ce conteaza--pacea.
ȘtergerePS. Îmi place raw, :)) e destul de potrivit pentru o improvizație.
RăspundețiȘtergere“Va dau Pacea mea, nu așa cum o înțelege lumea…” Isus
RăspundețiȘtergereIntrovertitul din mine îmi spune ca e un război in fiecare om, dar pacea nu elimina adversarul, îl integrează.
Cât despre arta…mereu a fost deturnata. Ca și religia. Spre altceva.
Inteleg ca pacea nu elimina, ci "integreaza." Ma gandesc ca daca integreaza adversarul, acesta inceteaza la un moment dat sa fie adversar.
ȘtergereChiar imi place cantecelul tau. L-am ascultat de vreo cateva ori. Cred ca asta e pace, chiar daca mai sunt si ceva "nori" pe acolo. Vezi...? :)))
Exact!
ȘtergereWow, ce ma bucur :) Si mie îmi place. Îl ascult de mai multe ori. Duce puțin cu Chopin. Si exprima bine acea stare prin care cuvintele sunt prea puțin.
Acei nori sunt stângăciile și îndoielile mele. Voiam sa ii pun titlu de “cântecel imperfect” dar m-am gândit ca și imperfectul e perfect. Am ales ceva generic din seria “Nostalgia”.
Ma bucur mult ca rezonează și la tine.
P.s. Este un elogiu adus sufletelor care se ridica din noroi și ger, de ambele parti ale morții.
ȘtergereElogiu, impropriu spus, căci nu face elogiul distrugerii. Mai mult alinare. Ca in mijlocul nebuniei, intr-o casa de pe o strada din Bucuresri, exista pace…
ȘtergereAtunci când se vor ridica și vor întreba “de ce”, atâta suferinta, iată ca aici, in 32 de m2 exista dragoste, liniște, si pace. Asta am simțit. Și nu cred ca as mai putea reproduce acest cântec iar.
ȘtergereMa refeream specific la cel cu voce, la chitara, dar amandoua imi plac, si imi inspira pacea. Ma relaxeaza, ca citesc de noroiul asta din Ucraina si apoi ascult asta. Si imi place si peisajul ca-mi aduce aminte de Romania si copilarie, cand nu stiam de toate mizeriile din lume.
RăspundețiȘtergereLa cel cu voce ai o intonatie aparte la "dor," ceea ce inteleg, ca dor e ceva "iconic."
Sa mai faci!🤗
PS. Am apasat ceva gresit si am vazut cum sa pun emoji aici :)))
La cel cu voce? Sunt amândouă in aceesi nota și gând. Dar pentru mine asta la harpa e special. E primul cântec la harpa. Și a fost ceva aproape necontrolat. Degetele s-au dus acolo unde trebuie. Iar când mai auzi o ezitare, un mic dezacord, e datorită îndoielilor.
RăspundețiȘtergereȘtii cum e cu inspirația. E nevoie de mult timp. Foarte mult timp gol pe care sa îl umpli cu trăiri.
Peisajul e din zona asta între Vâlcea și Arges.
Pai cu emoticoanele am și eu un post pe aici. :))
D.M
Pai golul asta umplut cu trairi(imi place!) cred ca e perioada de incubatie. Apoi iese ceva.
RăspundețiȘtergereJust be free, si lasa indoielile!
Da. Așa e. De-aia artiștii sunt niște Leneși. Eu nu pot sa înțeleg cum pot trai unii oameni fără pauze. Fără timp.
RăspundețiȘtergereAm timp. Niciodată nu m-am vaitat ca nu am timp.
RăspundețiȘtergereAsa si eu. Taking my time. Nu ma simt bine sa fac ceva sub presiune. Am impresia ca nu fac nimic bun asa. Dar se mai intampla cateodata sa iasa ceva si sub o anumita presiune, arta zic.
RăspundețiȘtergereTimpul. Și mai ales prezentul momentului.
RăspundețiȘtergereTi-am scris ceva fain despre timp la postul meu despre desert. Probabil ca nu ai citit.
RăspundețiȘtergereAcu am citit.
RăspundețiȘtergere