De la materialismul istoric-dialectic la materialismul spiritual. Adică, animism! Păgân. Am fost liber cugetător,  agnostic-deist. Mistic. Animist. Iar agnostic. Dar nici o secunda nu am fost ateu. Nu am avut atâta credința! Ar fi ceva unic sa văd un ateu autentic. Am ajuns la Dumnezeul părinților, intim, dar lipsit de dogma. Funcționează ! 

Așa cum lași un animal sălbatic in pace și nu îl copleșești cu mângâieri și îmbrățișări, așa este și omul, își pierde umanitatea copleșit de divinitate. La fel cum și-o pierde lipsit/depărtat de Divin. Ca sa trăiești experiența de Om, trebui sa te situezi la egala distanță între Cer si Pământ. Sa ridici o cruce. Din cauza asta nu sunt azi nici in Nirvana, nici adeptul stoicismului filosofic sau hedonismului.