de dragoste elementara

Este, ca de nu este 

Nu se povestește 

o țeava din cupru

copiii se scaldă 

Moara se-învârte.

intr-o zi oarecare 

țeava de sursa fu tăiată 

de un meșter bătută 

Din care sa iasă 

Un ibric cum poftește

O prea mărita Domnița 

Cafea neagră măcinată

De peste Mari culeasă 

Mai soarbe, mai cânta 

Mai trece o vreme

Și Lumea se-navete 

Si baba se piaptănă 

Spre târg se gătește 

Sa vândă ibricul

Pe-o pâine și-un ciur

La un țigan cu mustață 

Cu ochii sclipindu-i

A fier forjat și alama 

Țiganul topește ibricul 

Alege doar cuprul

Si Lumea se-navete 

Si-un popa visează 

Cupole, Biserici și turle 

De trei Meșteri făurite 

Si Lumea se-Înalta 

Peste câmpiile întinse

Ce domina cuprinsul 

O vreme și încă o vreme 

Când zidul se surpa

Și Zeul de mult se uita 

Prin pietre se scurge 

Pământul totul înghite

Si fierul, și aur și cuprul 

Un negustor din alte zări 

Ce bate la porți închise 

Cu o limba de foc 

Își cere peșcheșul

Si schimba o vorba 

Pe-o Lira si-un Penny 

Caci vrea sa-și procure

O țeava de cupru

Prin care sa-aduca

In satul din vale

Substanța vitala 

Si graul sa cerne

Copiii sa scalde

Domnițe sa soarbă

Și lampa sa ardă 

Căci totu-i iubire…

Elementara !