Imi păreau o zădărnicie zidurile,
mai ales cele din beton.
Atâta materie plângand
Și atâtea vise îngropate.
Dar dacă păsările
care sunt libere
se leagă de un cuib,
de ce as fi altfel decât păsările?
Sunt nostalgic
pentru ca tot cea ce iubesc
e trecător și moare.
Dar tocmai in aceasta efemeritatea
se afla esența vieții.
Unica experiența de a fi Om.
Haha--chiar ieri ma uitam la niste documentare despre mesterul Manole; vreau sa folosesc legenda asta intr-o scriere care nu stiu cand si cum o voi finaliza. Si miturile medievale despre "cerinta" zidului de a avea un corp ingropat, uneori de viu, cam "creepy," adevarat. Nu merita sa moara un om pentru un zid, fie el si extraordinar, creatie...
RăspundețiȘtergereDa, e o tema buna de urmărit. Care este raportul între creație și sacrificiu? Dacă te uiți la casele romanilor îți dai sema ca raportul e dezechilibrat. Arhitectura sufletului are de suferit.
RăspundețiȘtergereDa, cum ar fi sa aibe casele acoperisuri de sticla, sa vezi stelele, luna, ploaia, etc? Sau sa iti faci casa in jurul unui copac viu (love tree hauses).
RăspundețiȘtergereChiar aseara mi-am amintit ca am fost de cateva ori intr-o casuta din Romania (urmeaza sa scriu), si patul era langa o fereastra mica, la acelasi nivel, in asa fel ca eram cu capul pe perna, dar vedeam stelele, luna, si adormeam asa...
Si depre efemeritate, am invatat sa o accept, dar parca nu chiar sa o iubesc. E o nostalgie pentru ca vrem, cred, sa regasim lucrurile asa cum le stim--o persoana, un loc, un edificiu...Oricat de naturala ar parea o anumita degradare, poate ca nu este...
RăspundețiȘtergere"materie plangand" imi place mult!
Nu îmi pot imagina o casa fara ferestre spre stele.
RăspundețiȘtergereMateria plangand e o metafora împrumutată de la Bacovia. Dar contextul e altul. Pentru el materia plangand era ploaia grea. Pentru mine zidurile din beton.
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc la Bacovia ma gandesc la plumbul lui; se leaga cu materia plangand. Nu m-am gandit ca e de la el. Dar vad si plansul zidurilor de beton...
ȘtergereO varianta care le împăca pe toate, este o căsuța pe roti, o rulota. Aproape de natura. Senzatia e cea descrisă de tine. De când fac vacanța in rulota nu as mai putea sta închis intr-un resort/hotel.
RăspundețiȘtergereDa, imi imaginez ca poti avea acces la multe locuri de natura deosebite cand esti cu o rulota, si asta ma atrage. Dar o rezerva pe care as avea-o eu ar fi ca e mai multa bucatareala :)))
ȘtergereHaha :)) da, ca dacă ești Off grid nu prea ai locuri unde sa ieși si sa mănânci. Asta cu bucătăria poate ocupa mult timp din vacanța, dar poate fi și o plăcere.
ȘtergereEste placere! Si poezia focului, tuciului, batului cu care frigi ceva, intoarcerea la viata de vanator/culegator...Dar, deh...am in cap mai multe scenarii...daca mai ai pe langa tine niste puradei care iti mananca urechile, in final mai uiti si de poezie, si de stele :)))
ȘtergereEu am pus rulota in grădina in spatele casei, și când am chef de aventura ma duc și dorm/stau acolo. Chiar acum îți scriu din stadiul de vânător/culegător din rulota :))
RăspundețiȘtergere:)) Cand eram copil era o chestie cu "hai sa ne facem o cazemata...", cu toate ca aveam destule locuri unde sa ne jucam. Acum vrem rulote, tree houses, barci, etc. Da, ne transporta in alte "locuri" decat cele in sine...
RăspundețiȘtergereDacă stai sa te gândești tot niște copii am rămas. :)) și e de bine.
RăspundețiȘtergereAsa zic si eu :))
Ștergere