Așa cum nu a încetat sa bată vantul
prin perdele
n-am încetat nici eu sa-ti sărut buzele
și ochii
acoperiți de propriu-ti par,
de cearceafuri
ca și cum as saruta dincolo de tine,
mortii.
Un sărut rece și apăsat
Ca sa îți topească rezistentele,
sa te redea tie, vieții.
Esti Soarele meu, ai zis,
si te-ai desfacut
ca o floare roza de Bujor.
"Cred că pentru a-l trăi profund pe Dumnezeu trebuie să fii, măcar la început, un pic femeie: să te dai pe mâna inimii"
Am re/descoperit acest blog. Înainte de a citi, am dat play pe melodia recomandata. Erau doua lumi separate deși avem câțiva comentatori comuni. Blogspot și WordPress.
Aveam și noi Deea noastră. Denkamiko, pătrunzătoare, vulgara și tăioasă. Dar Deea de pe word e mistica și dulce.
In ultimul timp n-am citit decât poezie și bloguri încremenite. Filme, din ce in ce mai rar. Greu de numit ceva in ultima decada. Revin mereu la El lado Oscuro del corazon și la rolurile lui Dario Grandinetti.
https://youtu.be/922cxGUW3mc?si=bGWPhpRi4gJPfc3d
Neștiind ca nu e loc de sfinți,
de lucruri ascunse sau de taine
Ei nu știu a imbraca haina ponosita de lut
cu care-adorm și ma trezesc
In papuci nu le încap călcâiele coapte de țărână
ca sa ii apere de serpii înveninați ai cunoașterii
pentru pâinea noastră cea de toate zilele,
nu se mai roagă nici unul, Doamne!
Ne ștergem sudoarea cu șervețele umede
așa cum ștergi un copil la fund
Nevinovați privesc la nevoile noastre,
dar n-au cum sa le-nțeleagă...
Sa prind in pioneze din aripele lor măcar o pana,
un solz de carne, as vrea
ca pe un fluture de noapte ce-și caută neființa
in focul de văpaie-aprins
Sa cada zgomotos din ceruri,
răzbit de o sageata, de-un trăznet,
așa, din pura întâmplare.
Fără resentimente, Doamne,
căci și eu strivesc albine,
și aripe de asfaltul încins.
Doamne, Dumnezeul meu,
Te vreau aici
In inima mea, in inima mea,
in inima mea!
Și pentru ca vreau,
e voința mea
Tu nu te poți împotrivi când te chem
Căci știu ce vreau
Dar nu știu cum și nu știu sub ce forma
Dacă te vreau ca un susur blând
Sau ca un foc mistuitor.
*
stâng drept stângul
Inspira
Capul la fund
Stâng drept stângul
Expira
Capul sus
Simte apa
In nări, in urechi
Ești lichid.
*
Apa fără culoare
Fără grade
Fără gust
Fără miros
Apa din tine
apa din Lume.
*
12 și 5 minute
E timpul
Sa îți simți iar
corpul greu.
Inspira!
Afara e primăvara.
*
Pudra de trandafiri pe sani
Gura-i pute a tutun
Clor, spirt,
pieptul generos
in fata
Inspira adanc!
Acum expira! huuu...
Așa. Bravo!
Vezi ca n-a durut?
Se fac 16 ani de când nu am mai ascultat melodia asta . Huminghird de la Cocoon.
Am fost prin multe biserici, dar nu am avut niciodată credința. Am căutat Adevarul in știința, dar nu am găsit decât niște axiome. Pana și lumina și-a schimbat viteza in ultimii ani. A rămas doar o formula dupa care tot o măsuram, și de fiecare data iese alta.
De mai bine de un secol, am trăit sub tirania științifică, la fel ca biserica sub Inchiziție. Ce libertate e sa trăiești viața fără lege, fără credința, in afara științei. Căci singura constanta e dragostea. După asta se masoara si distanța dintre noi, si viteza luminii, si Adevarul.
*
Fetele toate gemene
traiau pe camp ca florile,
complet goale.
Însă isi luau zborul,
cand cineva se apropia,
transformându-se in lebede.
Trăiau in card
Si nu aveau nevoie
de masculi
decât o data pe an
Când Venea sezonul
de împerechere.
*
Sa te învârti.
In aceasta psihoza.
Dus de torent,
de forte motrice distructive,
intr-un vârtej tribalic,
ritualic,
Ca o chemare la o lupta sfânta.
https://youtu.be/FBB1I0wdMno?si=6_34K99iTngxBsYO
