Se strecoară arhangheli
Neștiind ca nu e loc de sfinți,
de lucruri ascunse sau de taine
Ei nu știu a imbraca haina ponosita de lut
cu care-adorm și ma trezesc
In papuci nu le încap călcâiele coapte de țărână
ca sa ii apere de serpii înveninați ai cunoașterii
pentru pâinea noastră cea de toate zilele,
nu se mai roagă nici unul, Doamne!
Ne ștergem sudoarea cu șervețele umede
așa cum ștergi un copil la fund
Nevinovați privesc la nevoile noastre,
dar n-au cum sa le-nțeleagă...
Sa prind in pioneze din aripele lor măcar o pana,
un solz de carne, as vrea
ca pe un fluture de noapte ce-și caută neființa
in focul de văpaie-aprins
Sa cada zgomotos din ceruri,
răzbit de o sageata, de-un trăznet,
așa, din pura întâmplare.
Fără resentimente, Doamne,
căci și eu strivesc albine,
și aripe de asfaltul încins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu