Scrisori [de dragoste]

Batranul s-a oprit din scris... și ceasul. Ne-a lăsat sa ne imaginam călătoria lui Haiawatha ". El și astazi poate desfășoară in fata ochilor întinsele stepe siberiene. Prin desert caută vulpile roșii. Pe nesfârșitele oceane vânează balene albastre. In jungla își face loc prin întunericul Frunzișului cu maceta, acolo unde numai unii răzbat după mersul ascuns al inimii. 

Ești bine, bătrâne? Ca plâng cuvintele in scrisorile ce n-au mai ajuns la destinație. Dar care destinație, Bătrâne? Care? Când ma gândesc la tine, ma gândesc la Zorba, aia  jucată de morți, undeva pe o plaja pustie. Acolo se împlinesc visele noastre. Acolo se termina și călătoria. Pana atunci, sa rătăcești cu dragostea in plete. Bătrâne, nu mai știu nimic de tine. Au trecut zilele, lunile și apoi anii...

Nu, Bătrâne, nu trecem prin viața, ci trecem prin noi insine. Nu înălțam catedrale, ci gânduri. Nu zidim femeile in betoane, nu ne tatuam pe brat fostele iubiri, dar le păstram mereu aproape de inima. Bătrâne, de când n-ai mai scris, s-a stricat naibii Lumea asta de tot. Rămâi acolo, oriunde ai fi, aici nu mai e loc de idealiști, de visători, de romantici. 

P.S.

Penelopa a lăsat de mult acul și pânza. Dansează lasciv in fața obiectivelor cu un Kalașnikov intre genunchi. Si e beata de sânge...