Doina

Lo lo le hliuuu. Lehliu! Lehliuuu

Făcut sa treci și niciodată sa te opresti 

Lo lo le hliuuu, Lehliule Gara

Trec vagaone nesfărșite către nu știu ce doruri 

Lo lo le hliu, Lehliu, Lehliu

prins între doua Lumi

nici prea departe, nici prea aproape

de patima iubirilor, anilor...

Lo lo Lehliu, Lehliule Gara

Daca ai sti tu unde sfârșește calea înfierată 

Te-as numi atunci, acasă!

Lo lo Lehliule, ești doar o statie fără speranța.

Prin tine trec vise 

Spre tărâmuri albastre, spre piscuri înalte.