Tu ai locuit fiecare colț al casei
Rafturile toate le-ai umplut
cu sutiene și chilotei
Întunericul și răcoarea de sub pat
Le-ai luminat cu secretele
Si poveștile tale
Ascunse mereu, cică bine,
in cutiile de pantofi
Soba in care nu s-a mai făcut focul
De când ne-au vizitat in '94
Americanii
Tu au incalzit-o cu palmele
Umerașe cu rochițe multi-colore
Și-au făcut cu greu loc printre
sacourile mele in dungi,
in linii apretate,
in nuanțe gri și negre.
Fricile și dramele copilăriei
le-ai imblanzit
Nu a trebuit sa mai stau
noptile și zilele
Cu storurile trase la fereste
Nu a trebuit sa mai acopăr
Oglinzile cu cearceafuri
Căci zâmbetul tau se reflecta
Din vaza cu bujori
In mine, in dantele și in perne.
Dar dincolo de tine
au rămas zidurile unei biserici
vechi de secole
pe care o vizitează curioși turiștii
Și ma întreabă,
Unde am mâncat, unde am dormit
Și la ce pagina ai pus semnul
Si dincolo de zâmbetul tau
Sunt eu și tristețile.
Superb! Tristețile tale provoacă versuri minunate.
RăspundețiȘtergereSunt și tristețile bune la ceva.
RăspundețiȘtergere