Paradisul pierdut. Un Tur Virtual.

M-am oprit 

între doua buchete 

De bujori 

Caci m-o lovi tare 

nostalgia

Când am văzut ferecate 

sub zece lacăte

Pipa de lemn a bătrânilor 

Și sub șapte camere

Bine păzite de

Ochiul Fratelui cel Mare

Jucăriile noastre

pe care unii le numesc 

Din lipsa de imaginație 

mici Zeitați

Ei nu știu nimic! Nu știu nimic 

despre 

numărul vitelor duse 

la abator

Despre ora când se trezește 

Copilul din somn.

Caci Paradisul 

nu e doar un vis pierdut, 

E carne și e sânge

Și doar amintirea noastră 

plânge...