Am început un album nou într-un stil tech, experimental care se potrivește perfect pe unele poeme mai vechi sau mai noi.
Formulele iubirii inspirat din Poemele iubirii
duminică
vineri
Mistere
Epilog :
Sub perne
S-a găsit
Un colț
de argint.
Din visele
celor plecați
ne-am ridicat
castele.
am lăsat
ferestrele
deschise să intre
marea
cu valurile ei
oarbe.
Pe mese
am așezat
farfurii albe
pentru cei
care
nu s-au născut.
sub pietre
am ascuns versete
spre stâncile
în care
ne-am iubit.
Spre seară
Soarele coborî
Sa se adape
ca o vaca sătulă.
Am rămas
în nisipuri
noi doi
și câteva coji
de portocale.
Dimineața
nimeni nu mai știa
de ce marea
avea gust
de sânge.
Marea
Am ajuns la mare
cu opt zile înainte să plecăm.
Pe plajă
un bătrân își îngropa
pantofii.
Marea își uitaseoasele pe mal.
Le-am strâns într-o pungă
Zip
și le-am îngropat iar.
În apăplutea un pescăruș
mort.Nimeni nu păreasurprins.
Când iubita își usca părul
cu feonul
Soarele coboa
într-un pahar de plastic.
A saptea zi marea
eramai aproape de noi.
Am plecat.
În trenam găsit nisipîn pantofi.
Nu-mi amintesc
sa fi fost vreodată
atât de bătrân.
Lumea fusese făcută bine.
M-am trezit
într-o dimineață
și nu mai știam
dacă eram om
sau poate
doar o pasăre
care își amintea
că a fost om.
Am ieșit pe stradă.
La colț
un bătrân cumpăra
un covrig
O femeie vorbea la telefon.
Un câine
mirosea un stâlp.
Totul era
în ordine.
Și pentru câteva secunde
mi s-a părut
că Lumea
fusese făcută bine.
Am mers până la piață.
Am cumpărat roșii,
două lămâi
și o legătură de mărar.
Vânzătoarea mi-a spus:
— Sunt proaspete.
Am crezut-o.
Nu știu de ce...
Poate pentru că
în dimineața aceea
aveam nevoie
să cred în cineva.
Un nasture
Am găsit azi
un nasture
sub pat.
Nu era al meu.
L-am pus pe masă
lângă chei
și am uitat de el.
Dimineața
era în buzunar.
Nu-mi amintesc
să-l fi pus acolo.
L-am scos
și l-am așezat din nou
pe masă.
Seara
lipsea.
Am căutat sub pat.
Nimic.
Apoi am auzit
apa curgând
în baie.
Am intrat.
Robinetul era închis.
Pe chiuvetă
era nasturele.
Albastru.
Exact cum îl lăsasem.
Nu l-am mai atins.
M-am culcat.
Pe la trei
m-am trezit
cu senzația
că cineva stătea
pe marginea patului.
N-am deschis ochii.
.
Dimineața
nasturele era din nou
pe masă.
Lângă chei.
L-am privit.
Și mi-am amintit
că aveai un șort
cu nasturi albaștri.
Am pus nasturele
într-un sertar.
Apoi am plecat.
Când m-am întors
sertarul era deschis.
Înăuntru
nu mai era nimic.
Doar o fotografie.
Noi doi.
tu râzând
Eu mă uitam
în altă parte.
Și pentru prima dată
mi-a fost dor
de cineva
despre care
nu mai sunt sigur
ca a existat.
marți
de dragoste
Un condamnat la moarte în fata unei felii de tort și o linguriță. Pus în fața ultimei dorințe. Asa stau eu azi, în fata ta, iubire.
Alteritate
Ceea ce știam cu 15 ani în urma, nu mai știu acum. Nu ca am uitat, ci pur și simplu sunt alte procese mentale. Cunoașterea se pare ca nu e cumulativă. E poate doar calitativa.
luni
Călătorul
Întrebat-am Oracolul de sub Ocean, de unde atâția vizitatori? Mi s-a zis:
pentru un motor semantic modern, Anticamera reprezintă multe noduri tematice.
Fost-am pierdut în galaxia internetului și recuperat ca o relicva in deriva, de A. I.
Aici, ca într-o capsulă a timpului, călătorește prin spațiu, un Om.
duminică
Spirala escaladării
Căci am văzut fața urâtă a noastră și asta nu ne putem ierta. Cum am putut decadea atat de jos? Vrem ca umbra noastră sa nu se mai reflecte in celalalt, si de aceea ne dorim dispariția lui.
Dar nu doar fața urâtă, ci față noastră bună e încă și mai problematică. La ea ne este greu sa renunțăm. Căci poate ca nu suntem ceea ce credem ca suntem.
Vrei sa îți dovedești printr-un rău și mai mare ca nu erai chiar atât de rău. Spirala escaladarii nu poate fi întrerupta decat prin renuntare. Da-ți voie sa fii tu. Cel rău. Cel bun.
Greiere
O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.
O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.
O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri e o noapte a conștiinței. O noapte cu greieri... /bis.
Se repeta pana devii un greiere*
Reflecții și reflexii
Fără Dumnezeu, nu e cu putință dialogul interior, reflecția, cugetarea, mirarea.
Singura capacitate de a privi nu duce la reflecție, ci poate doar la o reflexie.
Nici o camera video inteligenta nu își muta obiectivul din pură curiozitate.
Pentru ca nu exista nimic la care merita sa reflectezi fără transcendent.
Într-o astfel de existenta, realitatea e transparenta. Totul e inutil și totul e absurd.
Ipoteze
O data cu reaparitia ipotezei lui Dumnezeu *, reapare și cearta, adică acea dilema filosofică. Ai pe cine sa dai vina. Ai cu cine sa te răfuiesti. Sa negociezi. Sa te revolti. Sa te întrebi, de ce eu?
joi
A. R. T.
Cică, arta cere sacrificii. Pai nu cred în arta asta. Arta nu cere nimic de la nimeni. Arta dacă poate, oferă. Se dăruiește. Dar nu din sacrificiu, ci din dragoste.
Dacă ai pretenția sa trăiești din arta, înseamnă că vrei sa o parazitezi. Nu din arta, ci prin arta trebuie trăit. Și se trăiește chiar bine. Senzațiile sunt demențiale.
Va spune unul care în cariera lui nu a făcut decât 0.08 cenți din drepturile de autor și a plătit poate câteva mii de euro ca arta lui să ajungă la cine trebuie.
PS. Nu știu de ce am pus puncte între litere. Dar da mai bine, nu? lol
Apariția
Se întâmpla să apară un arici în grădina noastră. Se aprindeau luminile. Ne trezeam din somn confuzi. Luam lanternele. Și toți ne adunam în jurul ariciului. Apoi ne întorceam in pat împliniți. Căci am văzut un arici. Iar experiența asta ne completa într-un mod misterios și de neînțeles, existenta.
miercuri
Psihanalitica
Tocmai ma lăudăm ca am scăpat de auto analiza. Și uite ca după un lung sir de ani, azi-noapte am avut un vis cât se poate de freudian. Dar la modul cel mai creativ și funny.
L-am întrebat pe gpt dacă nu cumva am mai auzit gluma asta undeva și am reprodus-o inconștient in vis. Se întâmplă foarte rar sa fii creativ în vis. De obicei sunt reminiscente combinate.
Ce faci dacă nu ți se vede puțulica în umbră?
înseamnă că maică-ta nu ți-a ridicat-o destul.
marți
Agentul
Nu mai sunt sigur de statisticile acestui blog. Ba chiar devine ireal. Suspect.
Și ma încearcă o ușoară paranoia ca cei care ma vizitează nu sunt decât niște Agenți care ma privesc discret, dintr-o camera securizata de un geam, ca pe un experiment uman.
Își vor pune ochelarii ray ban și îmi vor citi profilul psihologic. Degeaba. Caci omul nu se afla în psihe. Nici măcar in aceste cuvinte.
Integrarea
Operație pe suflet deschis. Posteaza în feed. Sora-mea. Chestia e ca nu toate operațiile sunt necesare, și cele care sunt, de cele mai multe ori chirurgul nu știe sa le mai închidă. [Vei ști ca operația e reușită numai atunci când vei uita de (psih) analiza].
luni
Judecați morale
În Critica Rațiunii Practice, Kant spune ca exista un singur imperativ moral, sa acționezi conform cu principiul in care o acțiune devine general-universala.
Morala creștină merge cu judecata mai departe. Caci se impune sa te iubești pe tine însuți, și sa te judeci nu mai dur decât ai judeca pe altul.
Dacă morala lui Kant e rece ca propria lui rațiune, și cumva nu transcende binele comun, morala creștină e ceva mai cuprinzătoare.
Și cu toate astea, lipsește ceva. Ceva ce trebuie sa fie dincolo de orice morala. Caci morala nu e un scop, cum vede Kant, și nici un mijloc cum vede creștinul.
Trebuie sa existe o morala dincolo de bine și de rău. Știu ca pare absurd. Dar trebuie sa depășim momentul și sa devenim nu imorali, ci amorali.
De câteva ori acest stadiu a fost atins în Arta. O arta care expune lucrurile asa cum sunt, fără judecați de valoare. O arta amorala. O arta fără intenție.
Caci asa cum nu consideram imoral atunci când un leu prinde, ucide și mănâncă o antilopa, tot asa nici faptele noastre autentice nu trebuie judecate astfel.
Daca pentru profan un act sexual poate fi imoral, pentru creștin curvie, pentru cel care iubește e doar un fapt sincer, real și amoral.
Când iubești ești în acord cu ceea ce ești. Când nu iubești, te înșeli în primul rând pe tine însuți. Și acest fapt nu poate fi conform cu nici o moralitate.
duminică
dimineți
—Păpușica?
—da?...
—ți-am luat cadou o racletă.
—ce e aia?
—uite, ștergi mai ușor geamurile cu ea.
—dar nu e mai ușor dacă nu le șterg,
deloc?
sâmbătă
Epifanie
Intrat-am în mănăstire
și văzut-am,
în ziua Domnului,
în cincisprezece zile
ale lunii lui Augustus,
de Sfânta Mărie,
cum o rază de Lumină
pogorâtu-s-a
pre chipul Fecioarei.
Iscusit zugrav fost-a
cel ce au gândit aceasta,
așișderea credinciosi
ce va sa vină
întru cuget și simțiri
astă zi, când
pogorâtu-s-a Epifania,
cu har
precum și peste mine.
marți
duminică
toride
zilele astea sunt făcute exact pentru mine . căldura. o dulce stare de convalescență. o întoarce pe toate părțile. și-i dezvăluie printre cearceafuri o carne molatecă. un sân alb. machiajul de la ochi, amintirea unei nopți. și diminețile nesfârșite de vară.
sâmbătă
O-menesc
1437 de extratereștrii, ieri. Voi treceți pe aici și va întrebați. Ce mai face OM-ul ? Despre ce sa va scriu? Despre fagurii din stupi? Despre gustul pământului din grădina cu roșii?
As putea sa va vorbesc despre orice, dar nu veți înțelege albastru fără mare, și nici roșu fără sânge. Caci nu există culoare în lucruri, ci nici gust al pământului fără experiența de a fi Om.
Numai cei care au stat și au plâns cu mine. Numai cei care au văzut marea pentru prima dată și s-au prins în dans, numai ei vor înțelege ce înseamnă sa treci prin Anticameră. Și aceasta trecere se numește viață, trudă și mult albastru.
***
Teceti voi, cei care nu aveți carne, cei care visați la o Lume posibila, cei care nu ați fost chemați încă la viață. Treceți. Caci trecerea voastră e mărturia mea, ca sunt, ca exist, ca Omenesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)