M-am trezit
într-o dimineață
și nu mai știam
dacă eram om
sau poate
doar o pasăre
care își amintea
că a fost om.
Am ieșit pe stradă.
La colț
un bătrân cumpăra
un covrig
O femeie vorbea la telefon.
Un câine
mirosea un stâlp.
Totul era
în ordine.
Și pentru câteva secunde
mi s-a părut
că Lumea
fusese făcută bine.
Am mers până la piață.
Am cumpărat roșii,
două lămâi
și o legătură de mărar.
Vânzătoarea mi-a spus:
— Sunt proaspete.
Am crezut-o.
Nu știu de ce...
Poate pentru că
în dimineața aceea
aveam nevoie
să cred în cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu