joi

... și marea era neagră




Ma întorc în același loc pentru ca as vrea sa cred ca exista destin. Și ca destinul poate fi desfăcut în insiruirea anilor. Și dacă am răbdare, dacă persist, as putea sa îl înțelg. 

Dar nu e decât o vrajă a mării. Totul se desfășoară acum și aici, în fata noastră, ca un prezent continuu, opac și amnezic. Și totuși, de fiecare data când plec, parca las ceva din mine. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu