Totul e filosofie

Sa-ti intre bine in cap! Viata nu-ti da nimic in plus fara sa-ti ia ceva. Daca iti da bogatii, iti ia placerea de a trai in saracie fara griji si fara bani. Cand iti da un serviciu, iti ia timpul liber si placerea de a pierde vremea scriind baliverne. Daca vrei sa devii om mare, va trebui sa renunti la copilarie. Si daca nu vrei sa renunti la copilarie, va trebui sa fii un om imatur, adica nebun. Daca iti da sansa sa iubesti, iti da la pachet si posibilitatea sa suferi pe masur. Daca prin minune iti da faima si recunoastere internationala, atunci iti ia pacea unei vieti anonime. Viata nu-ti da nimic fara sa-ti ia ceva in schimb. Nici macar intelepciunea care vine o data cu trecerea timpului, ci nu cu desteptaciunea unei minti erudite, nici macar ea nu recompenseaza fericirea celor saraci cu duhul. Adica a celor cu mintea clara, limpede si simpla, in speta, fericirea dobitocului.

Ah, democratia nu e buna pentru tine. Pentru ca are la baza teoria conform careia doar speciile puternice vor supravietui. Cu alte cuvinte selectia naturala, organica, pe care o vedem in societate. Pentru cei care nu se zbat pe mal ca pestii aruncati de valuri, pentru cei care stau la soare si nu cauta o oaza de speranta, democratia e ca un desert. Davide, tu trebuie sa privesti in oglinda, pentru ca viata nu e doar o competitie. In burta unui peste se afla alt peste. Tu poti ajunge un om destept, dar mereu va fi unul care se va crede si mai destept. Pentru ca de-asupra ta sta cineva. Ah, Davide, cand te-ai nascut, toti ti-au spus ca viata asta e o competitie, ca trebuie sa te lupti sa ajungi in varful piramidei. La scoala tot o competitie bazata pe note si calificative. Dar nu ti-au spus cu cine te lupti, nu ti-au spus nicioata care e varful pe care trebuie sa-l cuceresti. Si astfel ai luat-o din deal in vale sa urci piscuri noi ca sa vezi mai apoi altele mai inalte, sa vezi ca lumea se deschide ireversibil inaintea ta ca o usa cu doua fete. Si mereu ai rostogolit un bolovan, ca apoi sa il urci pe culmile gloriei, ca un Sisif absurd.

Davide, ce vrei tu de la viata? Nu a fost suficient ca ai facut saltul ontologic, ca ai ajuns om, nu e suficient ca viata ti-a dat o constiinta care te chinuie noaptea? Si atunci petreci in tine, pentru ca ce e val ca valul trece. Iti mai spun o data ca sa-ti intre bine in cap, viata asta nu-i o competitie, pentru ca toti vom ajunge la final, fie mare fie mic, bogat sau scund peltic, cu masina sau pe jos, linia de sosire ne va face o primire cu flori si crengi de brad. Ne vom potrivi perfect in barcuta noastra din lemn si vom aluneca atunci pe marele fluviu spre lumina. Iata dar aici e secretul vietii, sa te lasi dus de val.

Nu vezi ca toata lumea alearga? La ghiseu toti vor sa ti-o ia in fata. Nu te-ai intrebat oare cine i-a alungat din linistea patriarhala? Cine i-a antrenat intr-o cursa care nu-i a lor? Supravietuirea?! Nu-i suficient ca Pamantul se invarte, te mai ameteste si lantul amagirilor, tiribomba vietii frumos colorata, cursa dubla...Cand te uiti in oglinda, iti dai sema ca acceasta curs trebuie sa o pornesti altfel. Sa te intorci spre tine, nu sa o iei inainte ca un cal cu ochelari. Aceasta cursa trebuie sa te cucereasca pe tine, sa petreci timp in tine si sa o termini acolo unde te-ai nascut. Ah, Davide, Davide, n-ai sa te-ntorci, n-ai sa revii, pentru ca timpul niciodata nu se intoarce chiar daca ai da ceasul inapoi, pentru ca ai ajuns prea departe. Esti prins intre oameni, inghesuit si dus din inertie la Scoala, la Primarie, la Biserica, si mai apoi Acasa... Ah, Davide, totul e filosofie.