Cand privesti oamenii, gandidu-te la spiritul unui popor, ai impresia ca poti sa le cunosti idealurile, rotita care misca istoria. La final iti dai seama ca nu exista nici o retata, nici o conspiratie, nimic specific unui popor. Lumea este o imagine, iar daca lucram cu stereotipuri o facem nu pentru ca ne inselam simplificand, ci pentru ca e mai usor sa retii abrevieri. Cunoastem tipologii. Nu cunoastem niciodata omul. Cunoastem "englezii", dar cand te uiti la englez vezi un simplu om dupa chipul si asemanarea ta. Sunt ei mai destepti, sunt ei mai corecti, sunt ei mai practici? Si atunci te intrebi: Daca toti sunt oameni, atunci unde e spiritul unui poport? E o substanta invizibila, e in aerul pe care il respiri, greu si umed, in natura caselor austere, in ceaiul de la ora cinci.
Asta imi aminteste de un citat de Radu Macrinici... „nimeni nu ne poate lua numele, in trei silabe inghesuim tot, trecut, prezent, viitor, perfect compus, imperfect, mai ales imperfect”. Asta-i omul...indiferent de locul in care se afla...
RăspundețiȘtergereAsta pentru ca ma uit la oameni ca la Americani. :))
RăspundețiȘtergerecand o sa fiu mare, vreau sa devin american :)) totusi...daca ma gandesc mai bine... imi pastrez planurile de viitor pe care le aveam de la 3 ani... :)) voiam sa devin globulet
RăspundețiȘtergeremai regasesti ce ai spus tu in post si in norii care par mai aproape de pamant.
RăspundețiȘtergere