Scrisul nu poate fi luat ca dovada a ceea ce suntem. Si atunci ce ramane din noi? Faptele, imi zic...Esti ceea ce faci, nu ceea ce gandesti ca faci. Atunci sa traiesc conform cu ceea ce scriu. Iar pentru asta trebuie sa ma recitesc de mai multe ori. Ah, nu asa, asta e stilul pe care nu-l vreau, pe care il denunt si de care nu pot scapa. Un metalimbaj inmultit la infinit cu el insusi. Un "scandal logic". Vreau o viata care sa nu-si tradeze "constructiile" de limbaj, psihologia trairii.
adica o traire constienta :)
RăspundețiȘtergerealtul e singurul adevar.
RăspundețiȘtergerealtfel :
RăspundețiȘtergere"ca si cum ai vedea muntii plangand,
ca si cum ai citi din deserturi un gand,
ca si cum ai fi mort si totusi alergand,
ca si cum ieri ar fi în curand,
astfel stau palid si trist, fumegand."