Se pare ca sufletul meu e baroc, din moment ce-i prefer aproape integral pe marii compozitori din aceasta perioada: Vivaldi, Handel, Pachelbel, Corelli si Bach. Parca vroia sa spuna de trei ori Sfant prin Sarabande, Handel. Violoncelul este tanguirea unui om care nu poate plange altfel. Violoncelul are un sunet prea uman ca sa nu te rascoleasca. Toate preludiile lui Bach sunt degustari inainte de betie. Apogeul perfectiunii ramane insa in Toccata si in Fugua lui in Re minor. Amestec de vara, de liniste si furtuna.
Exact ce spuneam...barbatii, barbatii te asteapta acolo. In planul inalt al fiintelor care ne trimit izbavirea.
RăspundețiȘtergereCand ma gandesc la baroc astept sa vad Catedrala Sfantului Paul. M-am plimbat ore in sir in Piata Sfantului Petru gandindu-ma la tata. Nu pot sa ma gandesc la baroc fara sa vad vanatoarea de lei a lui Rubens. Il simt pe Velazquez barocul copilariei mele pentru ca ma lasa fara grai albumul lui. Nu plec niciodata intr-o calatorie fara sonetele lui Shakespeare. Iar dansul pentru mine e menuet.
Dar dincolo de Bach si faptul ca eu insami ma simt un violoncel, pentru mine barocul inseamna scara.
Scara care ma duce in cer. Asta e barocul intr-un singur cuvant.
Imagineaza-ti ce simtea fierarul plin de funingine ascultandu-l pe Bach intr-o catedrala. Coborau ingerii la modul propriu.
RăspundețiȘtergereEvul Mediu, nu a fost deloc un ev intunecat.
uita-te la "in the mood for love"
RăspundețiȘtergere