Toate lucrurile au spirit, din moment ce au fost locuite. Pentru a locui un loc, o casa noua, o cetate intarita, trebuie sa o imblanzesti, sa o cuceresti sau sa o construiesti. Altfel, nu vei ajunge sa te integrezi. In ziua de azi, confortul ne imblanzeste pe noi, ne cucereste fara sa cunoastem masura lucrurilor, fara sa stim ca omul sfinteste locul. Si asa se face ca painea parca nu mai are gustul saraciei de acasa, unde o mancam cu pofta si cu ceapa.
... file din jurnalul calatorului tu. Ti-am spus mai de mult ca imi place sa te citesc pentru ca scri intr-o maniera exceptionala ce simt eu fara ca sa iti fi spus vre-odata...
RăspundețiȘtergereToate lucrurile au spirit...foarte frumos spus. Cu o mică menţiune : pîinea din ziua de azi nu mai are nici un gust.
RăspundețiȘtergereSi cand omul sfinteste alt om? Cand omul locuieste alt om? Unde e acasa?
RăspundețiȘtergereo sa mentionez mereu cand imi place un post de-al tau.si pe-asta l-am salvat in word si o sa-l citesc atunci cand mi se va parea ca lumea nu mai are nimic de oferit.
RăspundețiȘtergereAnonim, "jurnalul" e o gara unde ne oprim, ne uitam inapoi ca sa vedem cat mai avem de mers. E bine sa te opresti ca sa te regasesti.
RăspundețiȘtergereSilvia, lasa ca ne infometam, iar apoi orice paine are gust.
Anna. in inima. Acolo e casa. Acolo o purtam ca pe un sac de tarana.
RăspundețiȘtergereAlexandros, daca iti place, e bine ca l-ai salvat. Eu am obiceiul sa le scot. Nu ma intreba de ce. :) Ma pripesc.
Poate daca mananci trei in acelasi timp, cine stie...simti un gust. Sa nu fie insa gustul iubirii pe care o rastignesti orb cu propriul suflet.
RăspundețiȘtergereEu mai stiu...
RăspundețiȘtergere