Exista la orice copil, o oaie care moare, o caprioara, o prepelita ranita de-o alice...Cu moartea caprioarei ne desprindem de viata, ca apoi, mult mai tarziu sa regasim echilibru, sa intelegem ce inseamna de fapt a mananca carne!
sunt atîtea lucruri bune de mîncat pe lume, în afară de carne. Atunci de ce atîtea sacrificii ? Cînd vom înţelege că viaţa e tot ce e mai sfînt, lăsînd deoparte orice justificare a măcelurilor , fie ele filozofice, etice sau estetice ?
De fapt aici parca e vorba despre pierderile suferite de fiecare in viata si cum invatam sa trecem peste ele, nu cred ca era vorba despre mancatul de carne in sine.
"A mînca carne" mi se pare mai degrabă o metaforă pentru renunţarea la visele şi idealurile noastre,sau chiar la lucrurile dragi, de compromis cu natura şi cu viaţa . Totuşi, aici chestia asta nu pare să aibă un sens peiorativ, ci dimpotrivă, de armonizare cu natura. Şi da, pînă la urmă înseamnă de a mînca carne în mod concret, de a mînca carnea animalelor pe care le-am îndrăgit cîndva ( chiar dacă nu sunt aceleaşi )...
E un subiect amplu, care poate fi privit pe mai multe planuri: religios,filozofic,etic,estetic,biologic,uman, etc. Una dintre abordările semnificative e chiar poezia lui Labiş. Are dreptate şi macautpemine. Aspectul pe care l-a sesizat el e foarte interesant. Dar eu m-am repezit acolo unde mă doare, la jertfa animalelor fără apărare.
sunt atîtea lucruri bune de mîncat pe lume, în afară de carne. Atunci de ce atîtea sacrificii ? Cînd vom înţelege că viaţa e tot ce e mai sfînt, lăsînd deoparte orice justificare a măcelurilor , fie ele filozofice, etice sau estetice ?
RăspundețiȘtergereAr trebui să le întrebăm şi pe bietele animale sacrificate, care fac parte tot din natură, ce armonie simt cînd sunt ucise...
RăspundețiȘtergereDe fapt aici parca e vorba despre pierderile suferite de fiecare in viata si cum invatam sa trecem peste ele, nu cred ca era vorba despre mancatul de carne in sine.
RăspundețiȘtergereSeara buna!
"A mînca carne" mi se pare mai degrabă o metaforă pentru renunţarea la visele şi idealurile noastre,sau chiar la lucrurile dragi, de compromis cu natura şi cu viaţa . Totuşi, aici chestia asta nu pare să aibă un sens peiorativ, ci dimpotrivă, de armonizare cu natura. Şi da, pînă la urmă înseamnă de a mînca carne în mod concret, de a mînca carnea animalelor pe care le-am îndrăgit cîndva ( chiar dacă nu sunt aceleaşi )...
RăspundețiȘtergereE un subiect amplu, care poate fi privit pe mai multe planuri: religios,filozofic,etic,estetic,biologic,uman, etc.
RăspundețiȘtergereUna dintre abordările semnificative e chiar poezia lui Labiş.
Are dreptate şi macautpemine. Aspectul pe care l-a sesizat el e foarte interesant.
Dar eu m-am repezit acolo unde mă doare, la jertfa animalelor fără apărare.