Sa-i ceri unui om sa-si dea sandalele jos din picioare, inseamna sa faci din desert un loc sfant. Sa inchizi cu lacat mare camara cu dulceturi, e ca si cum ai lasa imaginatia copilului libera. Intr-o zi de vara va gasi racoarea beciului. Maria i-a interzis pisoiului meu sa intre in camera ei. Acum cand intra parca merge pe carbuni incinsi. Se pune in mijlocul patului si toarce. Asa creste povestea in tine. Anticamera D e un astfel de loc interzis. Un loc secret. E o camera pe care o descoperi in zilele toride, in noptile lungi de vara. Iarna la gura sobei. Anticamera D e o camera pe care am zidit-o din nevoia de a ma inchide intr-un templu. Si acest templu e sufletul meu incapator. Anticamera D e inconjurata de ape, ape negre, ape amare, ape calzi si calme. Ape largi, infinit de largi si putin adanci, ce-ti vin pan' la genunchi. Pasesti ca prin vis, pe marmura ca pe morminte dintr-un Univers cu o infinitate de posibilitati, spre o poarta ce se deschide intr-un Univers inchis, desavarsit, suficient siesi. Si asta e linistea.
