Un oftata pentru Lume. Unul pentru tine, iubire... Cantecul lipovenilor e ca leganarea trestiilor. Curge prin vene ca bratele Dunarii. Se canta in cor si in disonante armonioase de catre femei, cand barbatii se duc impreuna la pescuit. Sa iti unesti vocea cu altii e o mare taina. In fata mea se intinde ca o masa scena intoarcerii, Odiseea lipovenilor. Acolo unde apa dulce se uneste cu marea. Da, acolo..ne-om intalni si noi. Pe poteca stramata, din stuf ca de nicaieri apar femeile, una in urma alteia cu cosurile de rachita pe cap, pline cu peste ca din minunile Sfintelor Scritpurilor. Cata iubire e aici. Sa stii ca oricand te poti intoarce pe inserat in cantece de jale cu mrejele rupte de furtuna. Sau in pace, impins de briza marii, vaslind in amonte. Casele lipovenilor sunt albastre, albastre ca ochii tai iubito, ca sufletul meu. Inspre Vama, arbustii aminesc de linistea inaltimilor grecesti si de cantecele lui Demis Roussos. My friend the wind...Haide, vino sa ne prindem in zorba Grecului si sa plangem ca doi prieteni dupa lupte grele.
