Din pumnul inclestat, soarele se vede ca un film vechi, cu miscari de amator, cu pete de galben ce raman mult sub pleoapa ochilor inchisi. 3 August... E vremea rozelor ce mor...si a Soarelui, si a spicelor de grau ramase in urma secerisului. Tu care ai spus pe nume tristetii si iubirii din mine. Tu m-ai zarit sub mar. Acolo m-a facut si m-a nascut mama. Dadeam cu bata-n balta fara sa ma las imblanzit. Daca nu te-ai fi intins in fata mea...cu sanii pe altare, goala, vulnerabila, ranita de moarte... Daca nu mi-ai fi lins ranile, daca nu as fi ragnit ca un leu singuratic, nu te chemam si nu rezonau in tine ecourile mele, sangerarile din sufletul tau, din carnea ta...Concret, ah, atat de concret.
