Fericirile sunt mereu altele. Amintirile sunt mereu altele. Corpul asta e altul. Si atunci unde sunt eu? Sunt eu in nostalgie. E singura mea certitudine. Pentru ca nostalgia nu are nevoie de memorie, ci doar de un corp in care sa fie si doua tample. O toamna si un arcus de violoncel, putin zgomot de fond, un caine, o toaca, o vaca.

Stiu ca am cerut o viata calduta. Zilele si noptile mele au intrat in echinoctiu. O usa s-a inchis in urma mea. Cuvintele s-au asezat la masa negocierii. Doi ingeri pazesc iesirea, iar eu ma infrupt din ce pom vreau. Nostalgiile mele, durerile, sangerarile...Nervii cu care alta data simteam padurile crescand si iarba si frunzele. Nu ma plang. Plimbarile de seara prin gradina, albinele... Imi raman insa inchise ca o taina patimile Sf. Francisc de Asissi, poeziile... Ah...adolescenta plina de genialitate! Daca ai sti tu cata liniste e aici, poate ca te-ai plictisi. 

Doamnei, stapanei mele!

caci trei sunt cei care marturisesc despre mine

Intalnirea

- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...

- Sunt o vulpe, zise vulpea.

- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist...

- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

Curiozitatea ei ma fericeste. Cum, așa arată un om? Si asta ce e? Un camion. E casa ta? Da, ar putea fi. Si aici ce ai? Sunt albine. Vrei un carabus? Nu, eu nu mănânc carabusi. Vrei o bucățică de brânza? Cum, si voi manacati branza? Ochii...si tu ai ochi. Dar ochii tai nu sunt o simpla Reflectie. Acum știu. Dacă as imbratisa, as imbratisa cu ochii, dacă as rade, dacă as plânge, dacă as striga: iubito, nu ar fi decât un clipit. Si apoi altul. S-a întunecat, si fulgera in sat. Uite luminile. Vântul. Hai sa dansam. Așa ne vom recunoaște. Eu sunt un Om. Acum am sa m-a întind pe pământ. Ca si cum as dormi.

27iunie

Dorul de tine nu are legatura cu nimic altceva decat cu astrele. Iubito, iti jur ca sunt bine. Dar cand vine vremea, ca un bou alb si nevinovat, Vin LA tine. Si nu zic nimic. Vreau sa stau si sa respir si tu sa imi treci palmele prin coarne.

mica zeitate

se doarme atat de usor

si etern

de dragoste

lamaita bujori si un caine care latra

tu esti o aripa

nici macar doua

ispita moale

si cand ma gandesc ca mai e putin

si infloresc bujorii.
ma ling pe bot ca un motan
si inghit in sec.

Santa Fe

Orice barbat e animat de o anima, de un anume tip de femeie, de anumite forme, de anumite linii, de o imagine arhetipala. Cata ratacire in idealurile frumusetii de azi. Sa imi cunosc imaginea feminina, asta ma scuteste de multe neplaceri si rataciri.

kosmos

Ma uit la stele
cat de violenta e
Tacerea.

comic

Care e domeniul tau de interes?
Pai, in mod special Cultura.
Api-cultura. Pomi-cultura. Agri-cultura.

camino

unde sunt cele doua vai
care se unesc pe fruntea incretita
a calatorului...
ca sa pot sa zic si eu, in sfarsit,
am ajuns!

note

cat de importante sunt cateva bacterii pentru fericirea noastra. ficatul viseaza, inima viseaza, dar cel mai mult pielea si mintea...dupa covalescenta, o baie face cat o primavara. imaginea asta a oamenilor in Marea Moarta, levitand, ridicandu-se o data cu valurile, dusi in larg fara nici o impotrivire. cu siguranta asta e cea mai frumoasa imagine pe care o am despre oameni. ca niste flori aruncate pe apa. 

parfum de seara

au iesit pufoseniile din gaoace
sa imprastie mireasma de pastura
seara,
ca o fabrica de paine in cartier.

A2

daca camionul ar avea suflet...
dar daca camionul are suflet?

mica zeitate

uite antenele, ochii, nu-s de pe pamant!

oameni buni, intorceti-va inapoi din drum.

de dragoste

cum ma, natura asta sa fie atat de nedreapta
sa lase un caine insetat sa limpaie ?
se prea poate ca numai eu, lacom,
sa ma arunc in valuri cand iubesc.

note

Ridicîndu-se, templul face să survină adevărul. Aceasta nu înseamnă că aici o formă anumită de fiinţare (etwas) este reprezentată şi redată corect, ci fiinţarea ca întreg este adusă în starea de neascundere şi menţinută în ea.  Hidegger

hotarul

Radea, radea spre Soare. Ii juca sufletul pe perete ca dansul apei dintr-un ochi de pestera, dintr-o caldare. El nu era nici fulger, nici tunet, nici macar apa care stinge focul. El era o lumina de la o masina, la o ora tarzie.  O lumina ce trece prin camera, peste lucrurile prafuite de de-asupra sifonierului,  peste rafturile pline de carti, continua cu tabloul de pe zid si iese iar pe fereastra. Voluptatea este aici, in perdele, in dansul jucaus al apei, in glasul innabusit al pasarilor, in rasetele copiilor, aici unde totul se intampla. Pe hotar, la marginea intrebarilor, acolo unde timpul incepe sa fie si florile sa cugete nemurirea, se afla o cruce. Trecu dincolo… unde nu putea fi decat viata oarba, neimblanzita nici de frunzele copacilor care cad, nici de florile care mor strivite sub copitele cailor de lupta.

primavara

patru roman

Didie, spuse tatamare, iarta-ma Didie!  Nu, nu si-a cerut iertare nici lui Dumnezeu, nici popilor care venisera cu icoana sa-l mantuiasca. La ce bun sa ma ierte Dumnezeu daca Didia e tot ce cunosc mai bun pe lumea asta? Iarta-am Didie, ii spuse el. Pentru ca intr-o noapte m-am dus la furat de pepeni...Iarta-ma, ca numai tu esti lumina mea! Si cat de mult ii placeau Didiei pepenii cu miez de paine...

epilog

Poate ca povestile sunt facute sa fie spuse. Daca tatamare a fost izgonit din gradina, daca a comis pacatul originar, a facut-o totusi pentru Didia. Dragostea nu e asa cum se zice, nevinovata. Eu, am atatea regrete, atatea remuscari, atatea tristeti, atatea pacate...Dar nu-mi spune ca n-as fi putut sa ucid pentru un pepepene, in miezul noptii, ca sa iti uzi buzele. Chiar daca pentru asta ar fi trebuit sa petrec nopti intregi la carciuma, sa uit. Voi uita, dar nu-mi spune ca nu te-as fi facut fericita...Nu-mi spune asta!

arspoetica

eu nu sunt cea ce stiu
viata nu e ceea ce stiu
iubirea nu e ceea ce stiu

...

imi  arde mijlocul
imi dau dintii de lapte
imi fierbe capul
nu e nimeni care sa ma duca
pe marginea apei sarate
ca pe un schilod.

as sta acolo toata noaptea,
fara sa-mi simt greutatea acestui trup
ca pe o pasare moarta.

macar aveam catre cine sa ma intorc
pe o parte, cea goala a patului
si atunci parca eram mai linistit.

dormi tu, Sancho, ii sopteam la ureche
ca bine mai e sa nu te prinda dimineata
treaz...

camion cu motor

cu pat incalzit si cu dus si cu loc pentru mopeta, butoaie, cu radiocasetofon, si e galben si e frumos. e al meu. pentru ca toarce, toarce linistit. nu cere mult.  e usor ca vantul pe autostrada. e ca si cum as avea 100 de cai. ce sa mai, o herghelie dupa standardul locuitorilor din stepele mongole. o avere. iubito, cu 100 de cai am putea trai atat de bine...

poate

mai baiete, imi spuse, ia-ti si tu o femeie
ca oricat de greu ar fi e mai bine asa
decat singur.