ANTICAMERA D.: 12/01/2016

sâmbătă

ma greiere ma
de ce coboari in fiecare noapte
pe o franghie de lana
jos in fantana
sa scoati apa din Luna?

ma greiere ma,
de ce te plimbi de treizeci de ani
de mana cu tatal tau
pe scurtatura care da in sat
mai intai spre lac
in mirosul viu al buruienilor?

ma greiere ma,
Mica Zeitate iti zicea asa
si privea
lasa vaca sa bea apa
si parca si ea
o data cu vaca
sorbea toata galeata.

te-ai saturat? ma greiere ma
daca te-ai saturat
ia de te odihneste putin
langa un mar
sa-mi canti un cantec
de dor.

balada unui greiere

O sarut pe buze. Ma ignora. O sarut ca si cum as degusta un vin. Nici măcar nu clipeste. O sarut apasat. Nu zice nimic. O sarut de trei ori la rand. Se uita la mine atat de curios. Dar ce crezi ca sunt eu, papusica ta?

Cand iubesc o curva, eu ma prostituez cu ea. Cand iubesc o femeie maritata, ma îmbrac si adorm in pijamalele lui. Cand iubesc o sfântă ma rog împreuna cu ea. Cand iubesc o femeie trista eu ma cufund cu ea in durere. Cand iubesc o fata virgina, ea crede ca e mai sigur in vârful ciresului, o latru pana se da jos. Si totuși, pe ea am iubit-o in multe feluri. Am sa ramân lângă cires la noapte. Sunt cirese de Iunie. Asa cum imi plac mie.

cele mai frumoase gradini raman cele interioare

vineri

-ce faci?
-ma uit la tine.

(dupa un timp)

-ce faci?
-ma uit la tine.

-ma, tu vrei ceva!
rade.

joi

Cel mai comic moment mi se pare cand Sancho isi da bice. Don Quijote se tooot roaga de el. Hai ma Sancho, il ia cu frumuselu, mai da-ti si tu cateva bice ca azi nu ti-ai dat nimic. Uite ce zi frumoasa! Macar treizeci. Asa de dragul Dulcineei. Se duce dupa tufis, haha, e un moment intim biciuirea si striga, unu, aoleu, doi aoleu, trei oaleu. Dar ce nu face Sancho pentru bani? Ma duc sa-mi dau si eu cateva bice poate azi ies in castig.

marți

Astazi m-am gandit la Edu, la Calatoria lui Haiawatha si la faptul ca desi nu l-am intalnit am alergat impreuna ca doi parteneri de curse lungi, timp de 7 ani de zile, tot aici. Fiecare pe drumul lui, dar animati de aceleasi idealuri, ca niste cautatori de comori rare. El pe vasul lui distrugator de inamici, reali sau imaginari, eu pe camionul meu in zborul neinteles al albinelor. Viata ne-a dat din toate fara masura, iar singura noastra limita a fost cerul si marea. Prietenia asta e ca o dragoste nemarturisita. A inceput din respect si admiratie pentru tot ceea ce e Edu. Si cel mai important, pastrand ritualul prieteniei, ceremonios prin acel apelativ, Bunule David, Bunule Edu! Prietene, pentru ca iti scriu pe melodia lui Jovanotti, ti-o dedic si iti spun asemeni versului non c'è montagna più alta di quella che non scalerò !

https://www.youtube.com/watch?v=F63w4j0huPw

luni

1486 posturi, 205nefinalizate, 820 de poze stocate, 9 ani in Anticamera.

duminică

Stau ore intregi si privesc zborul albinelor. Primul lucru pe care il fac cand ma trezesc e sa privesc albinele. Ador zumzetul ca o cascada. Ador sa le vad cum ventileaza seara. Ador totul mai putin intepaturile. Numai ca am albine cuminti si vecini buni.

sâmbătă

Sunt norocos as zice chiar fericit

de cate ori gasesc din intamplare

pe drum, in padure sau in iarba

cate o cutie de conserva ruginie.

Uneori cutiile stau turtite pe fundul lacului,

pestii si racii au facut din asta chiar un cult

alteori sunt ascunse si pazite bine de urzici.

Intro cutie de conserva ca asta

am gasit intro dimineata apa de ploaie

si am avut o presimtire cum ca,

nu de mult, vara trecuse pe aici.

vineri

in cate moduri poate sa te prinda un apus?
du-ma fericire-n sus!

miercuri

Omul se naste, traieste si moare.
Corect.
Crezi ca te vei salva prin cultura?
Nu.
Crezi ca te vei salva prin copiii tai?
Nu.
Crezi ca te vei salva prin dragoste?
Nu
Atunci singurul lucru care ramane
e singuratatea.
Ia-o de mana, fa-i curte, sarut-o
incearca sa o cunosti cat mai bine.

marți

Se ia o camera, se inchide, si astfel se face un sanctuar,
un loc in care sa intre si sa locuiasca zeii.

Unchiu Bebe avea o astfel de
camera in care nu intra nimeni
dar ne uitam fascinati
cu ai nostri veri
pe gaura cheii sa vedem
covorul persan si un fazan
multicolor, frumos ca o poveste.

Si noi aveam sufragerie
unde tata tinea televizorul
pentru ca era foarte frig
cred ca era pus strategic
ca atunci cand ne uitam la desene
trebuia sa ne imbracam
cu manusi si sosete de lana.

Vara insa era ca o oaza in desert
si pentru ca m-am nascut
in luna lui cuptor
am fost pus intr-un cos la racoare
unde venea o gainusa
si lasa mereu cate un ou
da, langa mine, in sufragerie.

Cand am crescut mai mare,
Cuibul plin de oua mi se parea
cel mai fascinant lucru de pe lume.
Atat de fascinant incat
toata ziua asteptam
sa mai apara un ou.

Le strangeam si le piteam
le ascundeam prin sertare,
in borcanul de zahar,
in lada cu malai pentru pui
in cuptor, mai ales in soba.
soba mi se parea un loc sigur
cine se gandea sa faca focu
pe caldura asta?

Nu,nu, de ce sa le manancam?
Ouale nu sunt de mancat
sunt niste minuni
mai ales pentru mama cand gasea
cand unul colo cand unul colo
in cel mai neasteptat moment.

Un ou. O minune. Nu stiu cum, dar
cand avea nevoie pentru o prajitura,
le gasea, ba chiar nu se lacomea
unde erau toate laolalta mai lasa si de prasila
atunci m-am gandit eu mai bine hmmm...
bucataria e cam mica pentru un ou
asa ca le-am urcat rand pe rand in pod.

pentru ca am crescut mare
sufrageria mi-a ramas mica
ca niste incaltari purtate doar o vara
asa ca m-am gandit
sa inchid si eu aceasta poezie
in Anticamera D.

si am sa o las aici o vreme
cat sa trag cu ochiul
la universul fascinant
la minunea care a ramas
o data pentru totdeauna
intr-un cuib, sub coaja de ou,
in sufragerie.

luni

mica zeitate

cum doarme mica mea zeitate

lumina ochilor verzi

dupa o viata implinita de atata truda

dupa ce si-a ingropat rand pe rand fratii

dupa ce a crescut patru generatii

din palmele ei tremurand.

mica, micuta zeitate

se doarme atat de usor si etern

ca o adiere in perdele

ca un geam inchis de vant

ca melodia unui radio in surdina.

prezenta somnului tau umple toata sufrageria

sertarele, covoarele,

florile de napi iti bat in geam

sa intre pe fereastra

crengile marului se intind ca niste

pui de girafa sa te vada

cum dormi.

pentru ca tu esti o mica zeitate

se ascund sfioase

atunci cand te trezesti sa le strigi pe nume

sa le dai mancare

din palmele tale tremurand

din ochii tai verzi lumina

cu talpile tale goale sarutate de vant

sa sapi in gradina.

nu stiu ce esti, nu stiu de unde ai aparut

ca si cum nu te-ai fi nascut

ca si cum tu n-ai avut tata sau mama

ca si cum te-ai trezit din vesnicie

in acest somn

ca sa imi aduci pacea

acest moment etern in fata caruia

ma inchin.

a cazut podul de piatra peste copilaria noastra

duminică

A devenit un obicei frumos sa il revad pe nea Marcel in fiecare an in padurea de la Ciucurova. Desi sta la trei km el vine sa doarma in cort, langa masina si langa stupi. A fost asistent pe nava comerciala si inspector sanitar. Ne povesteste la un gratar despre calatoriile lui pe mare, cum era aproape sa se rastoarene in cateva randuri vasul, despre cum au fost sechestrati in Cuba pentru o datorie neplatita si cele 6 luni petrecute in port in Havana cu acea femeie plina de viata cu carnea tare si solduri coapte de soare.

sâmbătă

ce fel de viata merita traita? acea viata pe care o faci poezie.

duminică

de veghe in lanul de secara.

sâmbătă

am visat, nu de mult,
flori de napi
ce barbat mai viseaza noaptea
flori de napi
inaltandu-se spre cer, asa cum cresc de obicei
florile de napi?
iar acoperisul casei parintesti devenea tot mai mic
si vrand sa mangai usor
florile de napi
mainile si picioarele mele
si florile de napi
se inaltau ca minile si picioarele
unui urias
apoi, vrand sa miros
florile de napi
m-am plecat in genunchi.

autostrada. o lava care curge, orbita pe care intram si gravitam, ceea ce da sens vietii, mereu unic, mereu acelasi, momentul in care viteza e pentru toti aceeasi, nimic nu se mai misca, ca si cum se filmeaza intr-un studio deruland in fundal muntii inzapeziti, barajul, rapa cu brazi, galdaul mare si podul de piatra peste rau, stupii ramasi sub zapada, mama, tata, mamare, claia de fan, "ce faci vaca?", stich, mafiotul, camera verde, don quijote rastignit in cuiul din perete, patul cu spice de grau, padurea de salcam, vama veche, baile de sare, baile termale, cortul plin de roua cu vedere spre lac, biserica din sare, cufarul de pe sifonier acolo unde sunt inchise amintirile.

Ma simt prins in propriul cerc vicios. viciul este un cerc In dorinta absurda de a face bani. nu e o dorinta absurda, e o necesitate De parca nu mi-ar fi de-ajuns cat am. dreptul la timp se plateste Nu stiu de ce starea mea de spirit se degradeaza/renaste. Pentru ca nu am mai vazut lumina zilei de doua luni? doar asa strigatul de la miaza-zi va scoate albinele din stupi. Pentru ca traiesc o noapte polara?bi-polara Sunt aici ca in Metropolis 1927.traiesc vremuri profetice Avea dreptate papusica. 100 de lire valoreaza o zi din viata asta saraca. dar oare cat valoreaza o zi fara poezie?

luni

numesc fericire

dragostea dintre o floare si un calorifer

joi

ester si rahel

Ma uit la o poza cu cele trei surori intr-un Mercedes decapotabil. Sunt tare frumoase. Ester si Rahel sunt ca ying si yang. Maria iubeste taios. Cand ai frati, cat timp ai frati, vei fi copil. Niciodata singur.

Si totusi, este trist in lume...nu e o simpla metafora, o figura de stil, ceva care suna bine la final de poezie. Tristetea asta e ontologica. Este insasi fiinta noastra. Esenta vietii. A ceea ce iubim si traim. Simburele de adevar. Fructul cunoasterii. Si taina cea de pe urma.