Si totusi, este trist in lume...nu e o simpla metafora, o figura de stil, ceva care suna bine la final de poezie. Tristetea asta e ontologica. Este insasi fiinta noastra. Esenta vietii. A ceea ce iubim si traim. Simburele de adevar. Fructul cunoasterii. Si taina cea de pe urma.