Citesc posturi impersonale, profesionale și îmi dau sema ca in 10 ani cât au trecut nu mai au nici o relevantă. Tehnologia de atunci nu mai insemana nimic, luptele politice și frământările cotidiene nu mai înseamnă nimic, numele unor vedete care provocau scandal nu mai înseamnă nimic. Dar ceea ce încă înseamnă ceva, pentru mine, e tocmai acel freamăt. Pe care fiecare om, fiecare îndrăgostit de viața, îl trăiește .
Scriu aici, in Anticamera, unde am rămas singur, pentru ca îmi sunt fidel mie. Pentru ca marile întrebări rămân încă nepătrunse. Pentru ca nu sint doar un trend. Rămân fidel acelui prieten care nu isi schimba părerile, ideile, sentimentele după cum bate vântul. Nu am fost dezamăgit. Îmi Cunoșteam Singurătatea. Știam ca nu despre suferința e vorba. Nici despre fericire. Ci despre ceea ce înseamnă sa fii Om.
Dacă ne putem regăsi în scrierile din trecut înseamnă că n-am încercat nici atunci să părem altfel de cum suntem, nici acum nu ne ferim să fim sinceri faţă de noi.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereAsta dacă nu ne pierdem printre cuvinte. Se întâmpla uneori sa ma mai și pierd. Sa ma ia valul. “Sa scriu ce se cere. “