vineri
luni
Nu ma refuza
In momentele acestea când ma simt atât de singur
Nu știu de ce m-ai ales pe mine cu fidelitate
Poate ca sunt Gara ta de așteptare
Poate ca te-ai rătăcit ca un suflet
Și nu știi unde e Nordul
Vino mereu pana in ora 7 dimineața
Pana nu începe sa șuiere ceaiul in ibric
Pana nu se trezesc copiii sa ii duci la școala
Vino sa ne întindem pe covor
Ca in fiecare noapte
Sa ne aducem aminte ca undeva între 5 și 7
Ne-am inregistrat vocea pe casetofon
Și eram la fel de Fericiți
nu ma refuza
Lasă-mi perspectiva de a te tine mereu in brațe
Chiar dacă știu ca suntem oameni mari
Cu reguli morale si obligații
O sa căutam împreuna acea voce de copil
Plină de speranta și planuri mărețe
Tine-ma in brațe pana nu vine dimineața
Când trebuie sa pui apa in ibric
Sa întinzi pe o felie de pâine unt și dulceața
Și sa pregatesti ghiozdanul la copil
Pana nu treci strada spre farmacie
Căci timpul suiera ca o boala
Pana nu se sting luminile pe strada ta
Căci afara se luminează de ziua
Și pana nu vin ploile de toamna
Pentru ca nu cunosc frica mai mare
Decât cea a unui far de ceata aprins
Pentru ca nu cunosc anxietate mai mare
Decât cea a plugului prin zăpada
A mașinii de gunoi și a unei ambulante tăcute
Singura in strada înainte sa ne trezim din vis
Asteptand mereu la alta fereastra
Cu lumina alba, cu lumina albastra
Nu ma refuza
Chiar și dacă ti se face mila
Tine-ma in brațe…
