Cum am petrecut de Sfârșitul Lumii? Pai cu serate Jazz in casa boemului domn Nicolae. Prima data când l-am văzut am crezut ca este ultimul moștenitor la unei case boierești de secol 19 de pe strada Robescu din cartierul evreiesc. 

Sambata și duminica se puneau covoarele in geam și ne întâlneam ca niște clandestini sa vizionam filme artistice. După fiecare sesiune avem discuții pe marginea celor vizionate. Discuțiile nu erau aprinse, ci calme, echilibrate și pe alocuri entuziasmate. 

O parte din Sfârșitul Lumii l-am petrecut plantând copaci si flori in grădina de la Munte. Alte ori înălțând câte un roi de albine pe o creanga de vișin. Recolta a fost pe măsura, cu fiecare stare de alerta și de urgentă, am mai infiletat un borcan de compot.  

Tata ne-a invatat sa frământam aluat pentru pâine. Iar mama cum sa sărim garduri. Căci frica ne ținea prizonieri in propriile ziduri ridicate in jur. Am cumpărat ulei pentru gogoși. Și am astupat crăpăturile geamurilor, și ușile, ca mirosul sa nu iasă in strada. Oamenii nu te-ar fi iertat pentru așa îndrăzneala, căci o molima le răpise și gustul și mirosul …