M-am gândit ca nu am scris niciodată o poezie despre luna. Ce poet e ăla care nu scrie despre Luna? Eu sunt mai de graba un prozator in versuri. Diferența o da o oarecare Așezarea in pagina și ritmul interior, intensitatea trairilor. Sigur, îmi plac gândurile care rimează cu norii.
Nu sunt împotriva poeților cu carnet la Uniunea Scriitorilor. Nu sunt nici împotriva figurilor de poet șmecher cu tatuaje de penitenciar. Nu scriu împotriva vântului și nici a vremii. Așa ca nu am orgolii. Scriu întâmplări dincolo de ce văd și ce trăiesc.
Metaforele îmi plac. Dar trairea nu are nevoie de prea multe zorzoane. Nu cunosc decât o singura porunca: Sa nu minți! Sunt versuri care suna frumos dar degeaba dacă sunt neadevărte. Dacă ai ceva de zis, poți sa o zici pur și simplu, fără sa folosești jargonul poeților contemporani.
Stii care e provenienta expresiei "smecher"?
RăspundețiȘtergereMie imi place sa scormonesc, asa am aflat ca in trecut podgorenii olteni faceau afaceri cu negustorii sasi care cumparau vin de Dragasani in schimbul articolelor mestesugite de ei. Doar ca oltenii tot ofereau vinuri spre degustare, reusind sa-i ameteasca pe sasi de la care cumparau produse bune la pret mic, si carora le vindeau vin prost, ametiti fiind de la prea multe degustari, asa ca se alegeau cu un vin prost si scump. Doar ca sasii nu s-au lasat si au inceput sa aduca cu ei un degustator profesionist, un „schmecken”, ceea ce inseamna o persoana care are bun gust. Asa ca sasii beau linistiti iar degustatorul doar gusta, isi spunea parerea si alegea cele mai bune vinuri. Oltenii i-au spus "smecher" pentru ca au inteles repede ca nu poate fi pacalit . Si uite-asa, am incalecat pe-o sea si ti-am spus povestea..."smecherului" :))
Pandhora, nu știam povestea cuvântului. Oare fiecare cuvânt are povestea lui?
RăspundețiȘtergereCredeam ca l-am împrumutat din limba tigănească. Ca suna mai șmecher :))
Uite ca nu :)) Ar fi frumos daca fiecare cuvant ar avea o poveste a lui, ar fi nesfarsite povesti. Dar ce ne opreste pe noi sa tesem povesti pentru cuvinte?! :) Tu oricum tesi...
ȘtergereEu cred ca...
RăspundețiȘtergerefiecare cuvânt are povestea lui.
Numai ca noi...
Spre deosebire de păsări
prinși cu-ale gurii
am uitat pana și sa vorbim
Atunci...
Zeul a dat unora asemeni
O lira, un cuvânt și apoi o rima
Asa au apărut poeziile
versurile
Ca sa ne aducem aminte
poveștile
primelor-primelor noastre cuvinte.
Tare mi-a placut cum ai scris! Am simtit fiecare cuvant, tandretea fiecarui cuvant, si asta mi se intampla rar pentru ca pe mine poezia nu chiar ma tulbura. Sunt poezii care imi plac, dar nu multe. Tare mi-a placut! Nu cred sa fii de acord dar o sa risc si te intreb daca as putea pune pe pagina mea de facebook aceasta tare frumoasa poezie, cu link catre blogul tau, desigur. Hai, spune, da! :)
ȘtergereDupă cum se pare ești "vinovata " pentru versurile astea. Așa ca ai toată libertatea din partea mea.
ȘtergereMultumesc, David, multumesc pentru un asa frumos, "da"!
ȘtergereSunt multumita acum si ma bucur sincer ca poezia ta va fi citita. Imi doresc asta. Nu stiu cat sau daca tu ti-o doresti. Pagina mea de Fb poate fi accesata doar de prieteni dar poezia ta e vizibila pentru oricine doreste. Poti vedea postarea aici: https://www.facebook.com/elina.elina.14224
RăspundețiȘtergereO sa mai trec din cand in cand pe la tine, mi se pare ca la tine gasec o "cutie" (nu chiar a Pandorei), mai mult decat la mine :)
Din fericire nu mai sunt de o perioada buna pe Facebook. De ce nu? Atât timp cât nu trebuie sa ceresc pentru un like si subscribe nu am nimic cu promovarea. Mai ales când e sinceră. Nu sunt antisocial. Chiar dacă scriitorii au renumele asta :))
RăspundețiȘtergereCu plăcere.
RăspundețiȘtergere