sâmbătă

de dragoste


Da, te-am iubit.


ca și cum ar fi fost ultima strada, 

ultima banca, ultimul zid.


Și ningea pe Iuliu Valaori 

pe linia lui 40,

din piata Sf. Vineri pana-n Călărași 

Ningea peste cuvinte

si promisiuni: 

ca ne vom revedea 

pe aceeași strada

ca vom sta

pe aceeași banca

feriți de vant 

ca ne vom saruta iar

lângă acelasi zid

acoperit de semnături. 


Însă ningea peste Viena

Peste aripile avioanelor 

peste zboruri anulate...

Ningea in Milano, îmi arătai 

intr-o poza la Story, 

Ghiceam vremea,  știam tot 

după zâmbetul tau pe Insta

"sunt cu prietenii in oraș"

Îmi scriai in messenger

Și apăreai cu un gay la braț...


Dar eu știam, așa mahmuri cum eram 

Ca nu te puteam saruta decât 

Pe o singura banca, știam...

Ca nu te pot iubi decât 

pe o singura strada, știam...

Ca e prima și ultima data. 


Da, te-am iubit...


pentru toate zborurile anulate

Pentru toate bancile din Cișmigiu 

Si pentru toate zidurile 

Care n-au mai apucat sa spună

povestea noastră. 


Da...te-am iubit.


Pana s-au stins luminile pe strada. 

Pana a venit primul tramvai

Sa te ia din brațele mele. 

S-au deschis usile, toate

Și ai urcat ca intr-un portal

Ca intr-un vis de-o noapte

Petrecuta cu shoturi in club A

erai singura in ultimul vagon 

Dar nu te-ai uitat o clipa 

înapoi...


Ningea in Paris, ningea in Londra 

Ningea pe Calea Călărași

Stiai și tu, știam și eu

Ca fiecare iarna-i tot mai grea, 

tot mai geroasa și mai departe...

de bănci, de zidurile noastre. 

13 comentarii:

  1. habar nu am ce o sa ma fac eu cu tine, cum habar nu am ce o sa te faci tu cu tine. uita-te la tine!!! nu de alta, nici de cealalta, dar versurile astea sunt o nebunie!! nu stiu, fata, esti misto rau! 🤭
    versurile astea nu ar trebui sa ramana doar aici.
    multe cate ai scris pe blog nu ar trebui sa ramana doar pe blog.
    stii, nu?
    eiiii haaaa, sigur ca stii!
    hai, pa!
    ( mi-a placut mult!)
    amy bla bla

    RăspundețiȘtergere
  2. Da' vai. Amy, câte ispite intr-un singur comentariu. Nici nu știu cum sa le iau. Modest nu sunt. Însă entuziasmul tau e contagios. Nu te flatează ideea (egoista) ca citești ceva ce doar câțiva chemați si rămași mai pot citi? Proaspăt, la cald...

    Dacă ti-a plăcut, o sa mai primesti. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Și când nu știi de ce te-ai întors răspunsul prieteni nu este vânare de vânt, răspunsul prieteni este poezie.
    Citind ningea frumos și-n gând la mine, undeva departe, într-un burg medieval, peste o filă îngălbenită….intr-o zi ce va să vie…
    Mi-a mers la suflet. Cu adevărat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu prea am văzut in lista ta, carti de poezii. Cât despre mine, m-am confesat și aici, mi-e greu, ma chinui sa mai citesc ceva. Am nevoie de intensitate, de concentrarea trăirilor in putine cuvinte. O data ce ai trăit așa vârtej de sentimente, e greu sa te mai mulțumească altceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au fost perioade când mi-a fost imposibil să deschid o carte, imposibil să mă concentrez la șirul de cuvinte, era prea multă trăire, nefericire, regret în viața mea. După ceva ani, la capătul drumului unde nu mă mai aștepta nimic, am putut citi din nou. Și o fac cu pasiune, doar asta vreau să fac, să citesc.

      Am citit foarte multă poezie(de dragoste) în ultimii 5 ani, dar nu volume publicate de poezie. De fapt cred ca asta m-a și consolat într-un fel, evadarea în poezie a fost bine venită, mi-a adus aminte de mine.

      Ștergere
    2. Da. Așa e. Pentru a citi ai nevoie de liniște sufleteasca. Probabil ca sunt prea activ sentimental. Dar multe cărți sunt doar niște telenovele. De exemplu, Anna Karenina, pe care toți culții o au in lista. Numai Dostoievski se ridica la intensitatea sufletului meu.

      Ștergere
    3. Fiecare vârstă are cărțile ei. Când am reînceput să citesc, după o pauză destul de mare, cred că e vorba de vreo 7-8 ani sau mai mult, mi-am propus să citesc literatura de secol XX-XI, la care nu avusesem acces în adolescență. Îi iubesc pe clasici, dar i-am citit și răscitit, am simțit nevoia să aflu ce s-a petrecut după ei, înainte de WWI, între, după, alaltăieri și ieri. E o completare, am vrut să am toată imaginea, fără a uita de unde am plecat.
      Poate vreuna dintre cărțile despre care o să vorbesc o să te tenteze, chiar dacă niciuna nu se ridică la nivelul lui Dostoievski, dar ar putea fi un pas mic pe un drum minunat.
      P.S. Anna Karenina, Dr Jivago și Madam Bovary sunt doar un trend, sunt considerate “cool”, și asta în loc să pună în valoare le ia din patină până nu mai rămâne nimic.

      Ștergere
    4. Wow, Dana! daca ai scrie pe blog cu atâta pasiune despre tine și despre cărți, poate ca mi-as face iar abonament la BCU.

      Ștergere
    5. Nu știu dacă a ajuns comentariul meu. Din lista ta mi-a surâs Mario Benedetti. Imi plac poeziile lui.

      Ștergere
  5. Eternul îndrăgostit... tu ești :))
    Eu, daca o iubire a ieșit din mine, a ieșit. Nu mai am nici măcar nostalgii. Cel puțin așa simt acum. Dar accept ca in dragoste ești surprins, lucrurile nu se întâmplă după un șablon pe care să-l poți anticipa, pt. care sa te pregătești.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O da, la cât iubesc, la cât am iubit, am material pentru o mie de poezii. Și tot ar rămâne una nescrisa.

      Ștergere
  6. Asta! Despre asta vorbeam! Das ist genial! L.

    RăspundețiȘtergere