In orașul meu a fost poate cea mai mare fabrica de portelan. Și acum bibelourile cu stanță de Curtea de Arges sunt la mare cautare. De aici și plăcerea asta arheologica, de a caută printre gunoaie. Bine, mama e experta. A devenit atât de încrezătoare încât nu de putine ori am mâncat din gunoaie. Asa a înțeles ea ca e bine sa ne vaccineze. Cu portocale și banane pe care le tăiam pe jumătate a alegem partea buna a lucrurilor. 

Se întâmpla ca, multe farfurii, cești, vase, bibelouri sa iasă cu defecte, pe care noi nu le vedeam, dacă nu erau puțin ciobite. Defectul e in ochii privitorului. Așa cum in arta japoneza un obiect perfect trebuie ciobit, căci doar așa se distinge, tot așa și noi căutam sa distingem in muntele de portelan, un inger cu aripa intacta, un pitic vesel, o balerina care nu și-a scrintit ambele glezne prea subțiri, prea firave...