Poem in IV acte

I

Puisorii tai cuminți și calzi, prea fericita,

iubibilă fata, suferă de plictisul zilei 

de neatinsul florilor și-a norilor

timizi ca niște omizi, retrase-in cupe roze 

din care sorb beția nemuririi

și-a tinereții fără Bătrânețe voluptate. 

II

Si cantul tau îmi gâdila genunchiul 

joaca pe spinarea meu de bou nătâng

ciucuri sa-mi atarni in coarne, chiloței 

dantele roz si albe, eșarfe si cearșafe moi.

tine de un colț plapuma și perna, ma rogi,

sa prindă forma iubirii noastre peste noapte 

sa schimbe aerul și vremea, sa creasca ziua.  

III

...păpușeste-le Doamne, sa păpușesc as vrea !

cu evlavie, ca aluatu-n cozonaci de Pasti 

pan' s-or umfla a puișorilor pisici lehuze 

si din statuia mea de Bou, sa plămădesc

o amintire, când încă nu ma pipăise zeii

și nu știam ce-nsemnă nemurirea. 

IV

Tron de prințesa, interesantă fata, originala

vino sa îți impart parul in doua ape, 

sa facem un acoperiș din el și-o casa

in care sa îmi ascund ochiul lacom 

gândurile între rugacii tai de catifea 

sa-mi odihnesc as vrea, Tristețea 

cuibare sa îmi fac din ei ca păsările oarbe 

sa-mi cada grele seara peste gene, egale

izbindu-se de visele mele, deșarte amintiri.