duminică

Eu sunt POETUL

Eu sunt POETUL
Nu îmi cereți sa vând 
versuri la kilogram 
așa cum îmi vând mierea
in piata la en-gross. 

Eu sunt poezia 
pe care v-o citesc 
nu ma întrebați 
unde am fost publicat 
de ce nu am Numele 
pe o carte ca abia apoi 
sa ma luați in serios.

Nu vreau ca versul acesta 
sa se desprindă de mine 
Nu vreau sa citiți
Ceva ce nu puteți pipăi 
cu degetele in coastele mele 
ca apoi sa urlați, Yes 
Yes! Yes! Yes! 

Eu sunt un Mare poet 
Strângeți-ma 
între coperțile bratelor 
voastre 
Închideti-ma in inima 
ascundeti-mi poemele 
in rafturi 

Le veți eticheta
cu litere de mâna 
pe borcanul cu zahar, 
orez și paste făinoase
Veți scrie 
de dragoste, de flori 
de jale și de moarte
pentru fiecare-n parte. 



4 comentarii:

  1. Nu cred ca va fi nevoie sa le etichetez ca mie imi plac vasele transparente, unde un continut se pastreaza ca intr-o closa. Doar trag perdeaua si vad, iau vasul in mana si-l rotez sa vad diferite fatete :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum ii spuneam și Danei. Când citesc o poezie cuiva nu ma aștept ca prima reacție sa fie: " de ce nu publici o carte". Și apoi? Ce urmează? O sa ma iei in serios? O sa ma consideri un poet adevărat? O sa spui, am stat la masa cu el? E fratele meu?

    Dacă as scrie ca Urmuz, doar sa Îmi distrez nepoții. Sau poate ca îmi scriu mie.

    Da, Ok, cine vrea sa dea share, sa promoveze sa publice, e liber. Are acceptul meu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, am mai discutat si noi despre publicari, chestii. Eu nu-ti mai zic nimic cu privire la asta, tu esti sefu' :)) Nici nu as mai indrazni, ca ai idei foarte bine stabilite despre ce vrei, ce iti place si nu-ti place. Esti poetul pe care ti-l doresti, propriul creator. Eu te citesc asa cum vrei tu sa fii citit. Unii creatori sunt asa. Emily Dickinson, marea poeta americana, nu urmarea afirmarea, chiar o respingea. Familia s-a ocupat de poeziile eu dupa moarte. Ea traia poezia si atat.

    Ma bucur ca iti mai faci prieteni cu ocaziile astea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc.
    Da, am mai discutat, ca ai experiența asta și tu cu vernisajele. Cred ca tendința e sa dispară orice arta pentru mase, pentru altul, comunicarea deja se reduce la câțiva prieteni. Vom face arta doar pentru noi. In momentul asta oricine poate fi regizor, poate imagina si crea animații cu generatoarele de imagini video. Procesul creației va vi instant și de scurta durata. Se va democratiza și mai mult. Nici nu știu dacă limbajul poetic va supraviețui in forma actuala a cuvântului.

    RăspundețiȘtergere