Jucam spânzurătoarea cu propriile mele
Sentimente
credeam ca nu-mi poate ghici nimeni
cele mai negre gânduri
cu fiecare an
Mai adăugăm un A pe crucea
mea de piatra.
Jucam spânzurătoarea cu propriile mele
Trăiri
Credeam ca nimeni nu îmi va bănui
fricile si melancolia
Steaua numelui pe care o
port la gat
inca de la începuturile Lumii.
Jucam spânzurătoarea cu propriile mele
Cuvinte
Fără sa bănuiesc ca intr-o zi
am sa găsesc scris pe plaja
Marii Negre
Povestea primelor și ultimelor mele
cuvinte: te iubesc
Îți place să ne intrigi, lol, consideri că nu este de ajuns farmecul poeziei, vrei să ne dai și de gândit…
RăspundețiȘtergereHai ca nu e așa complicat. Nu le-am gândit prea mult.
RăspundețiȘtergereDa, e ușor de dezlegat, însă mereu mă întreb cui te adresezi: iubitei pământene sau divinității. Sau amândorura.
RăspundețiȘtergereHihihi :) întrebările sunt mai misterioase decât răspunsurile.
RăspundețiȘtergere