O sa ii răspund colegei mele de blogareala cu acesta meditație.
Cred în Nimic și cred în Tot. Aleg sa cred e un oximoron. Iată dar de ce, în casa mea sunt dominat de o singură Icoană, ultimul lucru care mi se arată înainte să sting lumina.
Căci chipul ei e o evidență mai tare decât credința mea cea slabă. Mai tare decât evlavia unei sfinte. E aparență și e putere. Puterea de a vedea dincolo...
* Icoana comandata de la o șoferiță pe camion. Acricilic și creion.
Multumesc de raspuns :)) Si aici. Partea faina a blogarelii e schimbul de idei, comunicarea... Nu conteaza cat de diferite sau asemanatoare ar fi.
RăspundețiȘtergereImi place "icoana." Crisp and fresh...
Cu plăcere :) partea mai puțin faina e ca nu prea mai sunt oameni pe aici care sa schimbe idei. Toți au ajuns la convingeri.
RăspundețiȘtergere