Era un costum cum nu am mai văzut, din lână, ușor vintage și interesanta croiala. L-am îmbrăcat și mi-a plăcut. Nu știam al cui e. Dar când l-am văzut cum îmi sta l-am luat. Apoi am aflat ca nu îmi aparține, ca e costumul altuia. Dar nu am vrut sa îl mai returnez și l-am ascuns în fundul sertarului.
Ce prostie am realizat. Niciodată nu o sa port costumul asta, va fi recunoscut. Dincolo de morala psihanalitica a acestui vis, ma întreb dacă totuși e greșit sa furi în vis. Vina psihologica e aceeași ca in fapt.
Știind ca inconștientul e dorința noastră pură, adevărul necontaminat de rațiune. Cati nu s-au trezit ca înșală in vis, dar câți s-au confesat la preot pentru dorințele lor ascunse? Exista aceasta distincție între fapt și gând. Caci gândul e libertatea noastră absolută.
Când vom fi judecați pentru visele, gândurile noastre, atunci ne vom pierde și ultima libertate. Libertatea de a păcătui. Și vom fi judecați a priori pentru ceea ce intentionam probabil, sa facem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu