Aparatul de fotografiat ucide tot ce prinde. Pentru ca nu mai putem trai, astazi suntem pe urma a ceea ce am pierdut. Iar in disperarea noastra ca momentul ne scapa, pentru ca nu-i intelegem semnificatia, il capturam. Obiectivele celor mai multi fotografi, desi sunt foarte talentati, focalizeaza "durerea taranului", "saracia si culoarea romilor", specificul unor "locuri". Nici un copil nu o sa simta nevoia sa faca poza jocului in care este prins. Fotografii sunt niste oameni tare nefericiti...Sa te uiti la atatea poze frumoase si sa nu te poti bucura de ele. Sa vezi Paradisul, dar sa nu poti trai in el. Ce drama...
Off...
RăspundețiȘtergerechiar offf..te contrazic :)
RăspundețiȘtergereeu sunt de acord cu tine... asta am spus si eu de ceva vreme... Oricum, uneori, pozele sunt doar minciuni frumos asezate...pe care suntem obligati sa le credem. de ce sa zambim cand ni se face o poza daca nu simtim sa facem asta? mi se pare un paradox... imi plac fotografiile cu adevarat reale...
RăspundețiȘtergereAnna, oftezi?
RăspundețiȘtergereIulia, ma contrazici doar la nivel "declarativ" :))
Laura, nu stiu cu ce parte esti de-acord. Nu spun acum sa fii trista in fata aparatului si nici sa nu mai faci poze. E doar o constatare. Nu sunt impotriva fotografiilor, dar imi place sa observ ceea ce am devenit. Epoca blitz.
sunt de acord cu tine in sensul ca vad lucrurile cam din acelasi unghi...
RăspundețiȘtergereLaura :) ma bucur atunci. Credeam ca esti "impotriva" fotografiilor.
RăspundețiȘtergere