Doar in copilariei lucrurile aveau sens. Podul de piatra, barajul din lemn, casa din paie... Am crescut mari, a venit apa si le-a luat. Am construit atunci altele mai mari si mai tari. Erau insa niste copii nereusite ale ideilor noastre despre poduri, despre baraje si despre case. Am ramas niste oameni mari si dezamagiti incercand sa ne intoarcem la jucariile noastre...inzadar!
cel mai trist e ca oricand am vrea nu ne putem intoarce acolo....copii am fost odata....si lumea n-i sa parut de-a dreptul magica doar o data...
RăspundețiȘtergerenostalgii:)
zi frumoasa>:D<
oricat*
RăspundețiȘtergereNu ne putem intoarce. Dar suntem mai buni datorita copilariei.
RăspundețiȘtergereBa da, putem. Iubind, suntem copiii lui Dumnezeu. Si atunci suntem asteptatorii vesniciei. Cand crezi, podurile te duc inca din vis in inima celuilalt.
RăspundețiȘtergere