miercuri

Pisica din imagine cand a murit avea peste 18 ani. I-am facut inmormantare asa cum se cuvine unei pisici crestine. Am plans-o si am jelit-o. Am ingropata pe dealul din spatele casei. Ca si oamenii, sunt unele animale care au un suflet atat de mare...Si iti vine sa plangi...Dormea in fiecare iarna intre soba. Isi iubea puii, pentru ca a adus zeci de generatii. Si cat de batrana era, nu uita sa se joace. Cand o sa fiu mare, am sa ii ridic statuie. Exact asa cum arata in poza. E pisica dupa care am plans cel mai mult. E pisica Mare. Am o poveste de spus. Traiesc ca sa povestesc, vorba lui Gabriel Garcia.

12 comentarii:

  1. Garcia Marquez, pisici, animism, o familie frumoasa si o padure.
    Te las sa-ti imaginezi ce impresie mi-a lasat postul tau.

    RăspundețiȘtergere
  2. te stiu, Alexndros :)) doar ai fost pe la mine pe-acasa.:)



    elena :) ma bucur ca iti place

    RăspundețiȘtergere
  3. si as mai veni pe la tine acasa, sa mai mananc zmeura cu pisica.

    RăspundețiȘtergere
  4. :) sa-ti zic un secret, noi nici cand plecam de-acasa nu inchideam usa cu cheia

    RăspundețiȘtergere
  5. o data ne-am trezit cu un betiv care dormea in pat. :))) zicea ca-i casa lui si nu mai vroia sa plece :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. :)) da, comicul de stituatie. :))



    sigur anna :)

    RăspundețiȘtergere
  7. ... Tu si Garcia al meu... Postul asta era pentru mine nu ? Daca nu era, te poti preface ca era? Un minut macar, o jumatate de minut...Un moment? Multumesc.
    Lore

    RăspundețiȘtergere