E bine sa delimitezi intr-o metropola sacrul de profan prin biserici, sa te descalti cand treci pragul intre cele doua lumi. Dar noi azi privim aceste cladiri doar cu in interes istoric. Si totusi, uneori simt cum evadez din cotidian intr-o biserica necunoscuta. Inca nu ne-au parasit de tot zeii. Biserica in ziua de azi nu mai are decat o utilitate psihologica. Ma duc la "clubul Biblic". Aici poti intalni oameni cu aceleasi aspiratii ca si tine. Si totusi, e destul de confortant sa stii ca aparti unei familii. De ce sa nu inlocuim ritualul cu utilul? Aici poate a fost genialitatea protestantismului. O hierofanie fara centru.
Multe biserici din zilele noastre sunt asemeni unei bănci, slujbe de 15 minute şi bani mai mulţi încasaţi din nunţi, botezuri şi de pe urma vânzării celor sfinte.
RăspundețiȘtergereAsa cum intr-un univers infinit centrul e pretutindeni si nicaieri. Bisericile sunt doar puncte de reper, sacrul e pretutindeni, caci totul e sustinut de duhul divin. Si ce poate fi mai sfant decat viata? In lipsa ei, n-am mai putea discuta nici de sacru, nici de profan si nici macar de Dumnezeu...
RăspundețiȘtergereCostea, ceea ce spunea Iisus despre Templu, ca a devenit un loc "negustoresc". Atunci s-a infuriat.
RăspundețiȘtergereSilvia, sunt Total de-acord cu tine. Chiar am un post mai vechi despre Centrul de "nicaieri".