Vreau sa inteleg ceva din acest gutui, pentru ca Tata l-a plantat cand a iesit la pensie, si din acest mar, pentru ca o data cu el am crescut eu, si pe ramurile lui m-am catarat cand eram copil ca sa ma uit cine vine pe drum. Si nu mai exista mar in toata lumea ca marul meu si nici gutui. Vreau sa ma doara taierea prunului de vara din fata casei, pentru ca a inceput sa se usuce...Daca iti spun ca pe mine m-au leganat nucii cand gastele isi luau zborul peste varfuri, o sa ma crezi? Cum ai putea, daca nu ai agatat traista cu mancare in amiza mare, daca nu ai citi povestea nucului la umbra frunzelor.
Nu trebuia sa pleci. E goala traista. De-atata drum. Si sa stii ca umbra nucului ne mangaie bland pamantul pe unde ne sangereaza genunchii. Vine iarna si printre zapezi de ne-am urca in mar, nu vine nimeni.
RăspundețiȘtergereNu ai cum sa fii si paine si vant. Poate vin, cine stie...
RăspundețiȘtergereGust de gutuie.
RăspundețiȘtergerehttp://www.trilulilu.ro/an22ro/ed43375401b8d2
Mi-ai facut pofta, Anna. Gutuia e buna.
RăspundețiȘtergereNici nu ai cum sa fii spic. Spicul e femeia. Iarba. Pamantul. Apa.
RăspundețiȘtergereAm fost la piata astazi si am luat gutui.
A...si gutuia e tot femeia. Barbatul e Soarele, aerul, cerul. El intotdeauna s-a ocupat cu nemurirea. De asta in cerurile de unde vine divinul prin muzica si arte rar vei gasi o femeie.
Femeia face dulceata de gutui. Sau gem. Dupa caz. :)
Femeia se implineste, pentru ca ea naste.
RăspundețiȘtergereBarbatul da, el cauta "apa de unde isi bea curcubeul frumusetea".