Sunt poetul Gării de Nord. 

Al străzilor înguste 

și al balcoanelor cu iedera. 

Sunt poetul nevestelor nefericite. 

Sunt poetul bărbaților înșelați. 

Sint poetul plimbărilor 

in doi pe o bicicleta. 

Sint poetul bisericilor părăsite. 

Poetul grădinilor interioare, 

al frunzelor căzute in piscina. 

Sunt poetul tau din sertar, 

dintr-o cutie de pantofi.

Poetul apelor termale 

și al izvoarelor tămăduitoare 

unde se joaca sah,  

al târgului si bâlciului 

unde se schimba o fițuica 

și trei versuri pe un mic 

și doua felii de pâine. 

Sunt poetul unei motociclete cu ataș. 

Al unui camion pe autostrada. 

A unei mașini fără aer condiționat. 

Al rulotelor, al vacantelor 

care țin cât e vara de lunga. 

Poetul băncilor scrijelite 

și al galeriilor deschise noaptea, 

al pictorilor ratați. 

Al treptelor și al orgilor din catedrale. 

Al pepenilor înnoptati in piețe. 

O da, și mai ales poetul îmbrățișărilor, 

căci așa ma aduci pe mine, acasă. 

Dar nu sunt poetul anticariatelor. 

Nu sunt poetul cerșetorilor. 

Nu sunt poetul celor de stânga 

sau celor de dreapta. 

Nu sunt poetul vegetarienilor. 

Și nici al dreptății. 

Nu sunt poetul soldaților, 

căci n-am sa mor decât pentru ordinul poeților 

și pentru dragostea ta.