Nu contează câte rugăciuni am spus. Nu contează câte predici am auzit. Nu contează câte cântări am înălțat. Nu contează câte versete am invatat. Tot ce contează e drumul de acasă pana la Biserica. Pentru ca ne băteam care sa stea la stânga și la dreapta lui tata, ca sa ne țină de mâna. 

*

Și iarna, fetele o luau înainte la brat, ca și cum și-ar fi spus niște secrete. As fi vrut atunci sa știu de unde vine fericirea lor.

*

Și apoi coboram pe scurtatura de la Gara,  peste linii, traversând vagoane goale. Si ne opream o clipa in piata sa încercam pepeni pe care bineînțeles ca ii refuzam. Și pe lângă fabrica de cherestea pana la brutărie unde ne aștepta un câine. Și abia dupa ce o lua înainte, in fata noastră, treceam podul.