Ma trezesc plin de viața in dimineața asta. O zi in care nu ma doare nimic. O zi in care curg poze cu vacante și copii fericiti pe zidul meu. O zi in care Yemen nu suferă de foame. In care nici un copil nu este adus de valuri pe Tarmul Făgăduinței. O zi in care Bursa de Valori este in creștere, grâul in hambare. 

Culeg niște cireșe din pom și ma duc pe leagan sa le savurez liniștit. Pe leagănul meu, ghemuit, un pisoi strain. Îl zgornesc. Se ascunde sub banca. Ciudat. Dau banca la o parte. Arunc cu pământ sa se sperie. Nu poate sa sara gardul! Are un picior rupt. Probabil prins intr-o cursa de vecini. Se uita la mine cu ochii aia umezi, speriați, nemâncat de zile!