De dragoste …

N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb

Care și-a luat zborul fără cap, fără ghiare 

Mama pusese apa la fiert sa il jumulim de pene 

Ca sa facem din el, la iarna, plapume și perne 

Pisicile se mângâiau toate de picioarele noastre

Cu cozile in sus ca niște rechini mirosind sânge.

 

Tata ascuți lama pe crucea de piatra a bunicului 

Nascut in —1927  Decedat — nu se stie unde 

îl așteptăm și azi sa apara cu Trans-Siberianul

Sa își scoată căciula blănoasă din poza: 

Ho-ho-ho, am venit, dragii moșului!

 Priveam toți doișpe la Gascanul nostru 

Care și-a luat zborul fără cap și fără ghiare.

Intr-o zi geroasa de iarna, cu mult soare! 

Celui mai mic dintre frati, după obicei 

i-a revenit creierul, pe care l-a mâncat

Cu omleta și  mujdei de usturoi

L-am urmărit pe geamul de la bucatarie

 s-a ridicat și a lăsat pliscul și ghiarele 

Am tabăra toți sa lingem farfuria 

Căci gascanul nostru isi luase zborul

Chiar in seara sfânta de Moș Ajun.

N-am sa-ti spun povestea Gâscanului alb 

prea mult sânge in zăpada. Am sa ti-o cânt!

Căci, mi-am adus aminte, nu știu de ce azi, 

privind apusul, cum s-a pierdut in zare

 cum ne-a lăsat pe toți, cu ochii in soare… 

Am dat căciulile de pe frunte și ne-am rugat

Mulțumim, Doamne, pentru darurile tale! 

Mama lua pliscul, ghiarele și făcu piftie 

Căci noua nu ne era pofta, ci foame !

Visam sau patinam pe un lac înghețat? 

Gascanul alb, gascanul meu, am strigat

Are febra, am auzit niște voci tăinuite  

mi-au legat la cap cartofi și frunze de busuioc

De-aia nu pot sa iti spun povestea Gâscanului 

Căci nu îmi mai aduc aminte decât șoapte.